Atrag atenția că Monarhia nu va încerca să ascundă o involuţie a mentalităţilor printr-o evoluţie politică, fiindcă atât timp cât mentalitatea populaţiei e subsecventă unui anumit nivel, deci nu ai o evoluţie a conştiinţei, e absolut hilar să prezinţi aderarea la o formă de organizare ca substituind această evoluţie.
Societate are nevoie de o formă de conducere care să concorde cu nivelul de conştiinţă, pentru că în caz contrar procesul ei de evoluţie se opreşte.
Asta cu mențiunea că Monarhia nu este democratică și nici nu-și propune să fie, însă când e cazul poate fi socială.
Dar pentru că tot am adus în discuție Monarhia, nu-mi amintesc cum se numeşte statul în care pensiile speciale şi algoritmul politic au adus bunăstarea şi au crescut libertăţile membrilor societăţii. Poate că nu-mi aduc aminte pentru că n-a existat aşa ceva. Pe cei care ştiu că există îi rog să-mi atragă atenţia. În orice caz, niciun monarh nu şi-ar permite să ia decizii economice cum ar fi pensiile speciale şi promovarea pe bază de algoritm politic în fruntea instituţiilor statului, pentru că monarhii vor ca ceea ce lasă în urmă să fie gestionabil, mai ales din punct de vedere economic.
Și acum să vorbim și de Biserică. Papa Francisc sublinia că marile idei care au inspirat odinioară Europa par să-şi fi pierdut atractivitatea, pentru a fi înlocuite cu lucrurile tehnice birocratice ale instituțiilor: „În ultimii ani, pe măsură ce Uniunea Europeană s-a extins, cetățenii au devenit din ce în ce mai neîncrezători față de instituțiile sale, considerate a fi distante față de oameni și angajate în emiterea de reglementări insensibile față de indivizi, dacă nu de-a dreptul dăunătoare pentru aceștia”.
Iar la sfârșit poate că ar fi bine să fac o (re)recomandare de carte. „Psihologia mulțimilor”, a lui Gustave Le Bon, ne arată care e pericolul când fac proștii masă critică. Fără să fie capabili să conducă, ei doar încurcă elita. Și când fac masă critică cei cu un grad redus de educație și conștiință lumea se umple de reglementări.