Peste 7.500 de persoane, inclusiv figuri emblematice ale armatei și justiției, au fost plasate în detenție și 9.000 de polițiști, jandarmi și funcționari au fost destituiți, în urma tentativei de lovitură de stat care a avut drept obiectiv îndepărtarea de la putere a președintelui Erdogan. Marea epurare declanșată de liderul turc devine tot mai periculoasă, în condițiile în care Erdogan are un trecut presărat cu numeroase arestări “fabricate” împotriva criticilor și adversarilor săi politici.
Aflat pe valul adulării populare, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a declarat la CNN că va aproba orice decizie cu privire la pedeapsa capitală adoptată de Parlament, indiferent care va fi aceasta, deoarece “poporul turc dorește pedeapsa cu moartea”. "Oamenii din stradă au formulat această cerere. Ei sunt de părere că aceşti terorişti trebuie ucişi (...) De ce să-i ţinem şi să le dăm de mâncare în închisori, ani la rând, asta spun oamenii", a afirmat Erdogan. Reintroducerea pedepsei cu moartea, abolită total în 2004, în cadrul unor reforme adoptate de Ankara în domeniul drepturilor omului pentru a obține statutul de membru al UE, contravine criteriilor de aderare la Uniune. Desființarea pedepsei capitale a fost, de altfel, rezultatul unor negocieri îndelungate între Turcia și Occident. Într-un moment în care Erdogan cere Casei Albe cu obstinație extrădarea principalului său inamic, clericul Fethullah Gulen, reluarea execuțiilor nu-i oferă președintelui doar instrumentul suprem de pedepsire și intimidare a opozanților săi, ci și un mijloc de negociere și presiune în relația cu Statele Unite.
Turcia, amenințată de SUA
Măsurile represive adoptate de Ankara, precum și acuzațiile voalate ale conducerii turce la adresa unei presupuse intervenții americane de partea puciștilor au declanșat reacții dure nu numai din partea Casei Albe, dar și a Alianței Nord-Atlantice, a Uniunii Europene și a Națiunilor Unite. Deși nu s-a pronunțat explicit în privința unei eventuale excluderi a Turciei din NATO, șeful diplomației americane, John Kerry, a amintit că “Alianța are o cerință specifică în privința democrației”. El a cerut apoi guvernului turc să mențină “standardele cele mai înalte de respect pentru instituțiile democratice ale națiunii și pentru statul de drept”. Același semnal a fost transmis și de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, care spus că este “esențial” ca Turcia, “aliat de nădejde al NATO”, să respecte pe deplin statul de drept. La rândul său, șeful diplomației europene, Federica Mogherini, a avertizat că statele care permit pedeapsa capitală nu au ce căuta în UE. Concomitent, ONU a cerut Turciei să respecte drepturile fundamentale ale cetățenilor săi.
Nici Statele Unite, nici Turcia nu au vreun interes ca Ankara să părăsească NATO; americanii au nevoie de un cap de pod musulman pentru Orientul Mijlociu, iar turcii de un scut de securitate în fața inamicilor tradiționali, Rusia și Iranul. Cu toate acestea, relațiile bilaterale se află într-un moment extrem de tensionat. Erdogan a cerut Casei Albe extrădarea imediată a lui Gulen (foto), acuzat de orchestrarea loviturii de stat, însă se lovește de refuzul americanilor, care vor mai întâi dovezile ce l-ar putea incrimina pe clericul exilat în Pennsylvania.