Copiii supradotați ar putea au nevoie de sprijin social-emoțional diferit. Frustrarea părinților se diminuează, pe măsură ce înțeleg și se adaptează nevoilor acestora
Intensitatea social-emoțională este o forță cu care trebuie să te lupți acasă și la școală
Copiii supradotați sunt, pe cât de sensibili, pe atât de inteligenți. Sentimentele lor sunt intense și oglindesc dezvoltarea lor intelectuală. Un copil cu un IQ rdicat, conform măsurătorilor Wechsler Intelligence Scale for Children (WISC-V) și Stanford-Binet Intelligence Scale, va fi foarte sensibil la alți copii și adulți. Curiozitatea profundă, anxietatea de separare de familie, comportamentul sfidător, compasiunea pentru victime sau persoanele defavorizate, sentimentul de drept și perfecționismul sunt caracteristici ale personalității copiilor supradotați.
Intensitatea creează sentimente dominante. Și când aceste sentimente de curiozitate, anxietate, sfidare, compasiune și perfecționism apar simultan sau într-o perioadă scurtă de timp, ele sunt greu de gestionat chiar și pentru cei mai educați și serioși părinți. În concluzie, copiii supradotați sunt foarte greu de crescut.
Profesorii sunt adesea derutați de idiosincraziile socio-emoționale ale copilului talentat și demonstrativ. Profesorii îi văd pe părinți ca fiind insistenti și nerealişti. Este destul de dificil să atragi atenția pentru nevoile speciale ale copilului tău supradotat. În plus, cultura noastră de cele mai multe ori refuză să recunoască acest lucru, ca o problemă reală cu o adevărată nevoie de ajutor suplimentar.
Profesorii pot spune că toți copiii sunt dotați, ceea ce este fals
Convingerea larg răspândită că toți copiii sunt supradotați este dăunătoare pentru educația copiilor supradotați. Această noțiune în rândul educatorilor, care o împărtășesc cu ușurință părinților, poate fi o modalitate de a ascunde inefciența unor profesori care se ocupă de copiii supradotați și de părinții lor. Cu alte cuvinte, părinții sunt făcuți să creadă că fiul sau fiica lor este puțin „ciudat” și „excesiv de sensibil” la lumea din jurul lor, mai degrabă decât supradotat. Adevărul este că nu toți copiii sunt supradotați.
Copiii supradotați pot fi foarte intensi și dificil de comunicat cu ei atunci când sunt supărați. Pot fi foarte creativi sau foarte atletici, nu doar dotați din punct de vedere academic (trăsături uneori uitate ale copiilor supradotați).
Cunoaște punctele forte ale copilului
Este important să încurajezi interesele speciale ale fiului sau fiicei tale, oricare ar fi acestea. Dar nu poți ignora provocările lor. Din cauza rapidității cu care acești copii învață, „a învăța să învețe” poate fi un mister pentru ei. Vor renunța cu ușurință la o activitate academică sau creativă pe care nu o pot înțelege ușor sau rapid. De exemplu, copilul tău talentat poate citi la un nivel care este cu 5 ani peste nivelul lui dar nu înțelege matematica de clasa întâi sau să deseneze. Când ești frustrat, renunțarea este alegerea la îndemână. ma
Dezvoltarea socială poate fi o provocare pentru copiii supradotați
Copiii supradotați preferă să iasă cu alți copii supradotați care îi înțeleg. Nu este întotdeauna posibil să fii alături de colegi care gândesc la fel și poate să nu fie atât de util pe termen lung deoarece copiii supradotați se simt ca niște neadaptați. Timpul cu alții care sunt foarte rapizi este important. Să înveți că ceilalți care nu învață la fel de repede ca fiica sau fiul tău este întotdeauna o lecție foarte importantă, deoarece îi învață compasiunea, empatia și unicitatea identității.
Timiditatea socială și stângăcia în situații noi sunt foarte frecvente la copiii supradotați. Părinții trebuie să facă față dificultăților copiilor lor în situații sociale noi prin stabilirea de interacțiuni care nu vor fi amenințătoare și oferind ajutor atunci când este nevoie.
Modalități de a dezvolta interese și prietenii
Copiii supradotați au mai mult succes atunci când se află într-un mediu potrivit care ține cont de ceea ce era fascinant pentru ei și de ceea ce era extrem de dificil. Incapacitatea lor de a merge cu fluxul și de a nu face crize de furie reprezintă încercări grele pentru părinți. Dar nu trebuie să renunțe să găsească prietenii potriviți, acces la educație academică și activitățile creative „potrivite” pentru copil. Nu trebuie să fie șocați de nevoia lor neînduplecată de a obține ce își dorește.
Concluzii
Părinții care înțeleg nevoile speciale ale copiilor supradotați pot avea succes gestionând intensitatea emoțională și stilul lor de învățare asincron.
Nu asculta de alți părinți, profesori și prieteni care etichetează copilul tău talentat, ca fiind „răsfățat și scăpat de sub control”. Înzestrarea creează în mod natural intensitate emoțională. Copilul mai înzestrat este mai intens din punct de vedere emoțional.
Sfaturi finale
În măsura posibilităților tale, găsește școala potrivită pentru învățarea asincronă a copilului tău.
Vorbește cu profesorul de la clasă și cu alții care sunt cu copilul tău în timpul petrecut departe de casă.
Discută cu copilul dedspre situațiile dificile.
Ajută-l să-și găsească prieteni și interese speciale și menține acești prieteni și interese stabile, pe măsură ce copilul crește și se maturizează.
Găsește alți părinți cu familii care au probleme similare cu ale tale.
Menține autoritatea ca decident final, notează psychologytoday.com.