Doctor inginer Nicolae Boţu este profesor universitar la Universitatea Tehnică Gh. Asachi Iaşi, Facultatea de Construcţii şi Arhitectură, şi coordonează o firmă românească de proiectare în geotehnică. Este autor al numeroase studii ştiinţifice şi lucrări de specialitate apreciate atât în ţară, cât şi în străinătate. A fost, pentru câteva luni, consilier pe probleme tehnice al fostului ministru al Transporturilor, Ioan Rus.
S-a vorbit intens în ultimul timp despre studiile de fezabilitate care costă foarte mult. Ce presupun aceste lucrări, cât costă şi de ce este nevoie de ele?
Dacă studiul este bine făcut, poate costa chiar mai mult decât realizarea proiectului. Un studiu de fezabilitate bine făcut include mai multe elemente: o ridicare topografică pe toată zona care va fi afectată de lucrare, apoi un studiu geotehnic, până la detaliu, dar şi soluţiile tehnice efective care vor fi folosite în cadrul proiectului. În studiul de fezabilitate se dau mai multe soluţii, cu un calcul bugetar pentru fiecare. Beneficiarul trebuie să ştie care va fi soluţia tehnică şi cam ce costuri are fiecare. În condiţiile acestea, trebuie să ai toate datele la dispoziţie, pentru a face calcule. După aceea, în proiect se preia tot ce conţine studiul de fezabilitate şi se dezvoltă doar detaliile tehnice pentru soluţia aleasă.
Ce contribuţie a avut legea achiziţiilor la situaţia dezastruoasă a autostrăzilor şi drumurilor naţionale din România, în ultimii ani?
Acea lege a fost un dezastru pentru construcţii în general, dar în special pentru noi, cei care facem studii de fezabilitate. În afară de legea achiziţiilor, au mai fost o serie de acte normative, inclusiv cel referitor la studiile geotehnice, care indica un lucru incert, deci interpretabil: studiul geotehnic preliminar. Nu a înţeles nimeni ce înseamnă acest termen. Chiar puneam şi noi întrebări, dar n-am primit lămuriri. În cadrul actului normativ nu se preciza în ce constă acest studiu preliminar şi fiecare a interpretat cum a vrut.
Care ar fi posibilele interpretări?
Poate fi o vizită la amplasament, o privire de ansamblu şi atât. Se mai pot face nişte foraje de mici dimensiuni şi o analiză superficială, toate bazate pe experienţa personală, dar fără analize concrete.
Nu sunt prevăzute deloc sancțiuni
Din cauza felului în care a fost formulat textul legii nu pot fi traşi la răspundere cei care au greşit?
Exact. Nu pot fi acuzaţi de nimic, pentru că la momentul respectiv se cerea studiu geotehnic detaliat doar în cadrul proiectului, nu la momentul aprobării. Acest act normativ a intrat în vigoare în 2007 şi abia în 2014 s-a schimbat, în sfârşit. După aceea au intrat în actul normativ explicaţiile termenului „preliminar”, care înseamnă un prim contact cu amplasamentul, fără analiză, fără nimic altceva. Un simplu cuvânt poate distruge foarte multe proiecte de infrastructură. După intrarea în vigoare a acelui act normativ au fost foarte multe proiecte prost făcute, din cauza studiului preliminar, pentru că au avut la bază nişte studii de fezabilitate greşite. Problemele de la autostrada Orăş tie-Sibiu tot de la preliminar se trag, iar cei care au făcut studiul şi chiar au ţinut cont de ambiguitatea din actul normativ n-au făcut ce ar fi trebuit să facă. În mod normal, trebuie să se refacă studiul geotehnic în cadrul proiectului, dar de multe ori nu se mai făcea nimic şi se ţinea cont doar de acel studiu preliminar.
Aceste studii preliminare cum au fost bugetate?
Fiecare făcea bugetul cum credea de cuviinţă, cu o valoare estimată, fără să aibă la bază niciun fel de metodă prestabilită.
Cum a fost posibil ca firme cu probleme să câştige licitaţiile pentru cele mai importante lucrări ale CNADNR?
Când criteriul de atribuire este preţul cel mai mic, poate câştiga licitaţia orice firmă care participă cu o ofertă bună, în detrimentul uneia care se bazează pe calcule exacte. De 30 de ani încercăm să fim cât se poate de corecţi, am făcut studiile reale şi din cauza aceasta pierdem foarte multe licitaţii, deşi niciodată nu a venit un beneficiar care să spună că am greşit ceva. În România nu ai şanse de câştig pe criteriul preţului celui mai mic. Eu ştiu ce trebuie să fac într-un studiu geotehnic preliminar, pun tot ce este necesar, dar unul care nu ştie ce are de făcut poate câştiga licitaţia cu 10-15% din preţul real.
În continuare ne putem aştepta la aceleaşi probleme?
Încă este în vigoare aceeaşi lege a achiziţiilor. Se doreşte modificarea, este în dezbatere de mult timp, dar e posibil să iasă chiar o lege mai proastă decât cea de până acum, pentru că sunt câteva criterii. Se încearcă să se schimbe criteriul preţului celui mai mic, ceea ce este foarte corect, dar se introduc nişte criterii tehnico-economice care cu greu pot fi cuantificate şi transformate în puncte.
Care sunt aceste criterii?
Se cer garanţii, soluţii aplicate, anumite utilaje pe care fiecare firmă trebuie să le aibă în dotare. Dacă până acum au fost multe contestaţii care au blocat lucrările, s-ar putea să fie şi mai multe de-acum înainte, pentru că nimeni nu ştie cum să stabilească dacă o tehnologie este mai bună decât alta. Poate fi mai nouă sau mai scumpă, dar nu poţi spune dacă e mai bună.
Este o lipsă acută de experți
Ce alte probleme mai sunt în legătură cu licitaţiile?
Cel mai important lucru la o licitaţie este caietul de sarcini, pentru că acolo trebuie să se scrie foarte clar tot ce trebuie să facă viitorul executant. Pe baza acestora trebuie să se definitiveze valoarea finală a lucrării scoase la licitaţie. Dar caietele trebuie să fie făcute de nişte specialişti. Problema este că nu îi avem.
Cine face caietele de sarcini la CNADNR?
Sunt câţiva specialişti la companie, dar de multe ori sunt depăşiţi de problemele de detaliu. O expertiză care trebuie să se facă pe tot tronsonul de 22 de kilometri realizat de Impregilo ridică probleme în legătură cu a stabili cine va face caietul de sarcini şi cine va cere punct cu punct ce trebuie să facă un expert. Atunci am propus să se aducă un expert care să decidă, dar este foarte complicat pentru că CNADNR nu are bani suplimentari să plătească acest expert. Nu există pârghiile necesare. Dacă este încredinţare directă, iar este o problemă care ar putea fi interpretată. Şi atunci nimeni nu vrea să mai lucreze, nimeni nu vrea să se mai angajeze în aşa ceva, pentru că, dacă sunt scrise prea multe lucruri, se poate spune că a fost cu dedicaţie caietul de sarcini, dacă se scrie prea puţin, se poate comenta că cel care a făcut documentul nu este specialist şi nu a ştiut ce să ceară. Toate acestea se interpretează.
Nimeni nu vrea să mai semneze, nimeni nu mai vrea să-şi asume responsabilitatea, pe de altă parte, foarte mulţi dintre cei care sunt implicaţi în diferite etape ale realizării lucrărilor sunt efectiv incompetenţi sau nu au competenţe în domeniul respectiv, ci în alte domenii.
Din punct de vedere legislativ, un studiu geotehnic trebuie să fie verificat de un specialist atestat. Niciodată nu a existat vreun verificator care să fi fost sancţionat sau măcar luat la întrebări în legătură cu aceste proiecte pe care a pus ştampila.
Niciodată nu a plătit nimeni.