În calitatea sa de viitor judecător constituțional, Licu va trebui să se familiarizeze cu atribuțiile instituției, mult mai bine decât a făcut-o din calitatea sa de procuror general interimar, funcție din care, în 2019, a formulat, la Înalta Curte, un recurs în interesul legii prin care cerea instanței supreme să vină cu o decizie prin care să se stabilească în ce mod vor interpreta și aplica magistrații o decizie obligatorie a Curții Constituționale. Înalta Curte a respins atunci, ca inadmisibil, recursul în interesul legii promovat de Licu, atrăgându-i acestuia atenția că, potrivit Constituției, justiția doar aplică o decizie a CCR, iar, de legiferare se ocupă exclusiv Parlamentul sau, prin delegare, Guvernul.
În vara anului 2018, o instanță de judecată a admis cererea unor inculpați dintr-un dosar de tâlhărie și a sesizat Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate a prevederilor articolului 155, alineat 1, din Codul penal, care stipula întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea de către procuror a oricărui act de procedură în cauza anchetată. Această formulă a fost introdusă în Codul penal prin Legea 286/2009, iar la data de 21 iunie 2018, după nouă ani, Curtea Constituțională a declarat-o neconstituțională.
Conform articolului 147, alineat 1 din Constituție, dacă prevederile legale declarate ca fiind neconstituționale nu sunt aduse, în Parlament, în acord cu Constituția sau cu deciziile CCR, acestea își încetează efectele în termen de 45 de zile. De la pronunțarea acestei decizii și până în zilele noastre, Parlamentul nu a procedat la modificarea legii.
După ce decizia CCR a fost publicată în Monitorul Oficial, au apărut și primele efecte. Mai multe instanțe de judecată, printre care s-au numărat și Curtea de Apel Constanța, și Curtea de Apel Cluj, au solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să promoveze o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la interpretarea acestei decizii CCR, solicitare care a fost respinsă de instanța supremă, prin Decizia 5/2019.
Plimbi o hârtie, ca anchetator, și întrerupi cursul prescripției răspunderii penale
Hiba formulei din noul Cod Penal a articolului 155, alineat 1, este aceea că nu mai conține o sintagmă esențială, existentă în vechiul Cod Penal, cel din 1969, care prevedea că întreruperea cursului prescripției răspunderii penale intervine odată cu îndeplinirea de către procuror a oricărui act de procedură în cauza respectivă, act care trebuia adus, fără excepție, la cunoștința învinuitului sau inculpatului. În forma nouă, aducerea la cunoștință a fost eliminată.
Curtea Constituțională reținea, în dispozitivul Deciziei 297/2019, că sintagma „prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză” încalcă prevederile Constituției, deoarece nu îndeplinește condițiile de predictibilitate, judecători precizând că întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale devine efectivă, producându-și efectele într-o manieră completă „doar în condițiile existenței unor pârghii legale de încunoștințare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripție”.
Acțiune inadmisibilă promovată la Curtea Supremă
Iar, din acest punct, intră în scenă Bogdan Licu, proaspăt „uns” judecător la CCR. După decizia Curții, unele instanțe aplicau ad-litteram dispozitivul ei, altele o considerau doar o decizie interpretativă, ținând sau nu cont de ea. Astfel, în funcție de percepția judecătorilor, în unele cauze actele procedurale efectuate de procurori aveau să întrerupă cursul prescripției, chiar dacă ele nu erau aduse la cunoștința celor acuzați, altele nu întrerupeau, în funcție de completul de judecată.
După un an de la decizia CCR, Parchetul General a formulat, pe data de 9 august 2019, un recurs în interesul legii, pe care l-a înaintat Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Acțiunea poartă semnătura lui Dimitrie Bogdan Licu, acesta din urmă îndeplinind, la acel moment, calitatea de procuror general interimar, după pensionarea lui Augustin Lazăr.
În documentul redactat de Licu se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să dispună dacă și în ce manieră instanțele de judecată vor respecta decizia Curții Constituționale. Rezultatul - ÎCCJ a respins ca inadmisibil recursul în interesul legii promovat de actualul judecător al CCR, Bogdan Licu.
Înalta Curte, către Licu: Instanțele aplică deciziile CCR, nu le interpretează
Recursul în interesul legii, cu privire la Decizia CCR 297/2018, prin care articolul 155, alineatul 1 din Codul penal a fost declarat neconstituțional, a fost promovat, la Înalta Curte de Casație și Justiție, de Bogdan Licu, prin adresa nr. 6462/1496/III-5/2019.
După ce a trecut în revistă situația creată și faptul că la nivelul instanțelor de judecată nu există o practică unitară cu privire la acest subiect, în finalul documentului, Bogdan Licu precizează: „Vă solicităm să constatați că această problemă de drept a primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și, printr-o decizie obligatorie, să stabiliți modul unitar de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, conform articolului 474 din Codul de procedură penală, în sensul că «în interpretarea prevederilor articolului 155 alineat 1 din Codul penal, ulterior publicării Deciziei CCR 297/2018, cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură prin care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal»”.
Doar Parlamentul poate legifera
Acest recurs în interesul legii a făcut obiectul dosarului ÎCCJ 2060/1/2019, soluționat de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în data de 11 noiembrie 2019. Când prin Decizia obligatorie nr. 25/2019, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă acțiunea promovată de Bogdan Licu.
În această decizie, Curtea Supremă a arătat, pe de o parte, că problema de drept asupra căreia instanțele de judecată s-au pronunțat în mod diferit excedează competenței ÎCCJ, Curtea Constituțională fiind singura entitate care poate statua asupra efectelor deciziilor pronunțate și, pe de altă parte, că, în exercitarea competențelor sale constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție poate asigura doar interpretarea și aplicarea unitară a unor norme juridice de către instanțele judecătorești, „nicidecum modificarea sau completarea acelei norme juridice, acestea constituind atribuții exclusive ale legiuitorului – Parlamentul sau Guvernul”.
Motivare zdrobitoare
În motivarea deciziei de respingere a recursului în interesul legii promovat de Bogdan Licu, ÎCCJ, citând din jurisprudența CCR, subliniază: „Or, în acest context argumentativ neechivoc, a solicita instanței supreme clarificări suplimentare cu privire la aceste aspecte echivalează cu o nesocotire a plenitudinii de jurisdicție a Curții Constituționale în domeniul controlului de neconstituționalitate. Efectele deciziilor Curții nu pot fi interpretate, în procesul de aplicare a legii, de către alte instituții ale statului, întrucât un atare demers ar genera o știrbire a competenței sale exclusive în materie. Prin urmare, instanțele judecătorești nu trebuie să interpreteze efectele deciziei, ci să aplice acea decizie”.
USR a încercat să speculeze politic situația, printr-un proiect de lege
Dincolo de această chestiune de drept, alegerea lui Bogdan Licu în funcția de judecător la Curtea Constituțională a constituit un schimb dur de replici între cei de la USR, care l-au susținut pe judecătorul exclus de CSM din magistratură Cristi Vasilică Danileț, acuzându-l pe Licu, nominalizat de PSD, că i-a plagiat acestuia o lucrare. Apoi au sugerat că, prin această alegere, „serviciile, respectiv SRI, au pătruns în Curtea Constituțională”, conform deputatului Stelian Ion.
Însă USR s-a folosit de Decizia CCR la care ne-am referit mai sus și în vederea votului de ieri de la Camera Deputaților. Trei parlamentari progresiști, Daniel Sorin Gheba, Ion Marian Lazăr și Diana Stoica, au depus un proiect de lege care are ca obiect exact modificarea articolului 155, alineatul 1, din Codul penal, pentru a-l aduce în acord cu decizia CCR din 2018. Le-au trebuit celor de la USR, așadar, patru ani, ca să simtă necesitatea promovării acestui proiect, exact în ajunul noilor nominalizări pentru Curtea Constituțională.
Tot politic, în expunerea de motive a acestui proiect de lege, cei de la USR fac vorbire despre decizia CCR și la recursul în interesul legii, respins de ÎCCJ ca inadmisibil, dorind, probabil, să „împuște” doi „iepuri” dintr-un foc. Decizia CCR 297/2018 nu a fost adoptată în unanimitate, ci au existat două opinii separate, în sensul respingerii sesizării de neconstituționalitate. Una a fost depusă de actualul președinte al CCR, Valer Dorneanu, care va fi înlocuit de Bogdan Licu, și de Maya Teodoroiu, actual deputat PSD. Cealaltă opinie separată este semnată de Livia Stanciu.
Proiectul de lege al USR a fost adoptat, în 11 aprilie 2022, de Senat, ca primă Cameră sesizată, nu pentru că a fost votat, ci pentru că s-a depășit termenul de adoptare prevăzut de articolul 75, alineat 2 din Constituție. În 13 aprilie, legea a ajuns la Camera Deputaților și urmează ca raportul Comisiei Juridice să fie gata până pe 11 mai.
Bogdan Licu l-a bătut pe Cristi Danileț cu 149 de voturi
Camera Deputaților și Senatul au desemnat, ieri, prin vot, doi noi judecători pentru Curtea Constituțională. Din partea deputaților au candidat Bogdan Licu, propus de PSD, Cristi Vasilică Danileț, propus de USR, și Ioan Sabău Pop, propus de AUR, pentru locul pe care îl va elibera Valer Dorneanu.
Din cei 330 de deputați, au fost prezenți 312, au fost exprimate 308 voturi, din care 7 au fost anulate, iar 301 au fost declarate valabile, Bogdan Licu a obținut 208 voturi pentru numirea la CCR și 93 împotrivă. Cristi Vasilică Danileț a luat 242 de voturi contra și doar 59 pentru, iar Ioan Sabău Pop a fost votat cu pentru de 34 de deputați, încasând 267 de voturi împotrivă. Astfel încât, Bogdan Licu este noul judecător la CCR.
La Senat, a fost aleasă liberala Iulia Scîntei, care o va înlocui pe judecătoarea Mona Pivniceru. Scîntei a fost contracandidată de Peter Eckstein Kovacs, susținut de USR, și de Radu Ghidău, susținut de AUR.