Realitatea. Să vă arăt lucrurile așa cum sunt. Așa că am rămas pe străzile unuia din cele 88 de orașe care înseamnă Los Angeles. Beverly Hills, ca și Hollywood sunt, poate, cele mai vestite zone ale megaorașului L.A.. Am stat la o terasă și m-am uitat la oameni. Câștigul lor, luat din statistici, este între 20.000 de dolari pe an și 200.000 de dolari pe an. O lume diversă. De fapt, cea mai diversă, ca naționalități, din Statele Unite. Asta se vede pe stradă. Se vede pe Rodeo Drive la cumpărături. Oamenii se așteaptă să se întâlnească pe trotuar cu un mare star, așa cum au văzut în revistele tabloid. Dar nu. Oamenii de pe stradă sunt „oameni ca oamenii" ca peste tot în America. Poate doar faptul că sunt foarte curat îmbrăcați, au un comportament decent și sunt zâmbitori îi diferențiază. Aici vezi persoane facând sport pe stradă, alergând împreună cu cățeii și uneori împreună cu copiii. Cele mai multe case sunt cu un nivel. Așa se poate vedea armonia unui orășel. Fără nimic exagerat, fără masini ultraluxoase și mai ales fără extravaganțe.
Pentru necunoscători, când spui Beverly Hills, spui opulență. Spui femei și bărbați îmbrăcați după ultima modă. Spui restaurante de fițe și „bombardieri" la tot pasul. Nimic mai fals. Beverly Hills este un orășel de 35.000 de locuitori extrem de decent și foarte liniștit. Da, e adevărat, costurile vieții aici sunt mari. Da, casele sunt scumpe. Și taxele sunt mari. Casa în care stau este de o frumusețe aparte, situată pe deal, cu o panoramă extraordinară către orașul de jos, împărțită bine și cu toate utilitățile. Și da, ca aproape toate casele din zonă, cu un singur etaj. Nu este o vilă somptuoasă. Oriunde în altă parte nu poate costa mai mult de un milion și alte câteva sute de mii de dolari. Aici costă două milioane și jumătate. Ăsta este Beverly Hills-ul. Acum se explică toate cele de mai sus. Calitatea oamenilor influențează covârșitor calitatea vieții în comunitate. Chiar dacă nu ai un venit foarte mare, anturajul te obligă la cele scrise până acum. Să locuiești în Beverly Hills este un privilegiu, dar și o mare satisfacție. Eu, dacă nu aș iubi atât de mult marea, oceanul, mi-ar plăcea să locuiesc aici. Însă Beverly Hills este partea plină a paharului Los Angeles.
Vă rog să vă puneți Jurnalul sub braț și să zăboviți la o terasă sau pe o bancă în parc imaginându-vă că sunteți aici, cu mine. Desigur, ne vedem vinerea viitoare, tot cu Jurnalul sub braț. Pentru că există, cum altfel, și o parte goala a orașului Los Angeles. Sănătate și pace să fie!