Cazul căpitanului Constantin Bucur din Serviciul Român de Informații a făcut vâlvă în anii 1996-1998, când au devenit publice dovezi concrete de poliție politică desfășurate împotriva unor politicieni, ziariști și persoane publice. Bucur a prezentat într-o conferință de presă casetele cu înregistrări ordonate de șefii din SRI pe care le-a considerat ilegale. Bucur a fost dat afară din serviciu, condamnat prin sentințe ale instanțelor militare, confirmate în 2002 de Curtea Supremă de Justiție. S-a luptat pentru dreptatea lui, a dat România în judecată la CEDO, a câștigat în 2015, sentința de la Strasbourg deschizând calea spre revizuirea în țară a procesului. Obține în 2016 achitarea la ÎCCJ. Trecuseră douăzeci de ani de la începerea calvarului.
În mai 1996, căpitanul Constantin Bucur prezenta într-o conferință de presă mai multe casete ștanțate SRI care cuprindeau interceptări de convorbiri ale unor persoane care nu prezentau pericol la siguranța națională. Înregistrările erau făcute în unitatea ,,T" a SRI. Virgil Măgureanu, directorul de atunci al serviciului, declară că totul este un fals menit să discrediteze SRI și o manevră politică să compromită conducerea. Bucur se adresase anterior șefilor ierarhici cărora le-a semnalat ilegalitatea ordinelor primite spre executare. A fost sfătuit să se potolească. Căpitanul are încredere în instituțiile democratice și se adresează cu o sesizare deputatului Toader Constantinescu, membru în Comisia de control parlamentar al SRI.
Frica de Măgureanu
Documentele CEDO și declarațiile lui Constantin Bucur pentru Jurnalul Național relevă o realitate care guverna atunci relația dintre Parlament și principalul serviciu de informații. Deputatul consideră că dezvăluirea neregulilor respective în fața comisiei din care făcea parte nu ar fi avut niciun efect, având în vedere legăturile dintre președintele comisiei respective și directorul SRI (Hotărâre CEDO, Bucur și Toma vs România). Bucur este mai explicit, când susține că Vasile Văcaru și cei din comisia pe care o conducea în Parlament erau ,,căței care tremurau de frica lui Virgil Măgureanu. Am ajuns la concluzia că Măgureanu controla și ordona comisiei și nu invers”. Mai mult, când comisia a dorit să vadă incinta unității ,,T", parlamentarilor le-au fost arătate alte birouri și casete falsificate.
Curtea Drepturilor Omului de la Strasbourg menționează în sentința din 2013 că demersul lui Bucur, care a ales să facă dezvăluiri în fața presei, a fost unul justificat în circumstanțele specifice ale cauzei, subliniind că ,,informațiile divulgate de reclamant prezentau un incontestabil interes public". Bucur a primit o despăgubire de 20.000 de euro. Procesele i-au mâncat sănătatea; în 2011 era internat într-o clinică de cardiologie.
Constantin Bucur s-a luptat cu un sistem și a câștigat după 20 de ani un ciclu de procese încheiat în 2016 cu achitarea lui la Înalta Curte. Judecătoarele Luciana Mara, Lucia Rog, Lavinia Valeria Lefterache au semnat decizia definitivă în favoarea ofițerului SRI.
CEDO observă că între timp România a optat, prin adoptatrea Legii nr. 571/2004, pentru o legislație specifică pentru protecția avertizorilor care ocupă o funcție publică, ,,modificare care trebuie salutată cu atât mai mult, cu cât foarte puține state s-au angajat în această direcție".
Căpitanul Constantin Bucur a câștigat războiul dus cu sistemul condus de Măgureanu și perfecționat de urmași. Justiția i-a dat dreptate după douăzeci de ani de calvar