De-a lungul timpului, au fost analizate efectele pe care fiecare componentă o are asupra organismului nostru, și cu toate acestea, dacă ne gândim bine, în fiecare zi suntem expuşi la nenumăraţi factori de mediu, nu doar la câte unul singur, pe rând. Este, prin urmare, nevoie să luăm în considerare impactul mediului în integralitatea sa. De aceea, în 2005 a luat naştere conceptul de expozom, care indică totalitatea expunerilor la mediul înconjurător la care un individ este supus încă de la momentul concepţiei.
Expozomul
Mai multe detalii ne vin dinspre dr. David Della Morte Canosci, autorul volumului Lupta contra timpului. Algoritmul longevității… (Editura Trei, 2025): „În evaluarea impactului mediului am trecut de la o viziune reducţionistă la una holistică, mai amplă şi completă. Expozomul, în viziunea generală, cuprinde trei domenii fundamentale: mediul extern în sens larg (care include mediul urban şi rural, clima, factorii socioeconomici şi psihologici); mediul extern specific (expunerea la agenţi fizici, chimici şi biologici, stiluri de viaţă precum dieta şi fumatul) și mediul intern (toţi factorii biologici interni, precum cei metabolici, stresul oxidativ, inflamaţia şi microbiomul). Toate acestea acţionează asupra genelor noastre pe parcursul existenţei, stabilind dacă vom fi predispuşi la boli şi care va fi speranţa noastră de viaţă. Expozomul are deci un impact asupra a ceea ce suntem, dar în ce măsură? Ca să răspundem la această întrebare, este necesar să explicăm teoria celor o mie de zile”.
Experimente confirmate
Undă verde: „Conform teoriei celor o mie de zile, faza dintre concepţia fătului şi al doilea an de viaţă al copilului ar fi o fereastră temporală în care mediul, interacţionând cu componenta genetică, influenţează definitiv dezvoltarea embrionului şi susceptibilitatea lui la boli la vârsta adultă. Făcând un pas înapoi în timp, în jurul anilor 1980, epidemiologul englez David Barker a propus teoria originilor sănătăţii şi a bolilor în intervalul de dezvoltare menționat, prin care erau puse în legătură locul geografic al naşterii şi incidenţa evenimentelor cardiovasculare la vârsta adultă. Barker a fost primul care a evidenţiat felul în care mediul înconjurător influenţează starea de sănătate a omului. Pentru a testa această ipoteză, Barker și colaboratorii săi au folosit un eșantion de studiu alcătuit numai din bărbați născuți între 1911 și 1930 în Hertfordshire, situat la nord de Londra. Au observat că bărbații cu greutate mai mică la naștere aveau o rată mai mare a mortalității prin boli de inimă, în timp ce aceia cu o greutate mai mare la naştere înregistrau o rată mai mică a mortalității cauzate de aceeași patologie”.
La discreția imprimării genetice
În completare: „De asemenea, rata de mortalitate scădea vertiginos odată cu creșterea în greutate a copilului în primul an de viață”. Dar de ce? „Studiile lui Barker, confirmate ulterior, au identificat ca factori principali: malnutriția în timpul gestației, variaţiile hormonale în diferite faze gestaţionale și relațiile dintre hormoni (de exemplu, între glucoză, insulină şi hormonul de creştere) în timpul aceloraşi faze. Acești factori schimbau semnificativ structura, funcţia și metabolismul organismului copilului, expunându-l unui risc mai mare de boli cardiace la bătrâneţe”. De ce tocmai primele o mie de zile de viață sunt relevante pentru aceste interacțiuni între mediu și genetică? „Răspunsul este aparent simplu: pentru că în această perioadă suntem ființe aflate în plin proces de formare, foarte maleabile și modificabile. Tehnic, se spune că suntem plastici și că putem fi supuși cu ușurință tuturor influențelor care în genetică sunt denumite imprimare genomică”.
Plasticitate
Aproape de concluzie: „Pentru a simplifica, să ne gândim la plastilina cu care se joacă copiii: iată, în primele o mie de zile suntem ca plastilina, iar presiunile externe ale mediului (mâinile copilului), asociate cu factorii genetici (culoarea plastilinei, de exemplu), sunt cele care decid ce formă şi aspect va lua plastilina însăşi. Este important de subliniat că nu doar nutriţia mamei joacă un rol-cheie în timpul perioadei de sarcină şi în primii doi ani de viaţă în ce privește riscul nostru de a dezvolta boli la vârsta adultă, ci şi stilul ei de viaţă în general, care include: consumul de alcool, fumatul, lipsa activităţii fizice (în cazul ambilor părinţi), stresul de orice tip (emoţional, chimic, biologic), factori stresogeni din mediu (de exemplu, poluarea)”.
Conform teoriei celor o mie de zile, faza dintre concepţia fătului şi al doilea an de viaţă al copilului ar fi o fereastră temporală în care mediul, interacţionând cu componenta genetică, influenţează definitiv dezvoltarea embrionului. - Dr. David Della Morte Canosci
Expozomul indică totalitatea expunerilor la mediul înconjurător la care un individ este supus încă de la momentul concepţiei.