Superbul proiect al Creatorului privind alcătuirea organismului omenesc a prevăzut ca unele organe să fie prevăzute cu o rezervă importantă de capacitate. De asemenea, unele organe nu pot lipsi din ansamblul organismului, în timp ce alte organe pot fi scoase, nu condiţionează mersul stării de sănătate.
Aparatul reno-urinar are o misiune decisivă, el cenzurează elementele care trebuie să rămână în organism vizavi de toxinele pe care le-a „filtrat” şi pe care le îndepărtează prin urină. Rinichii sunt prevăzuţi cu o importantă rezervă de capacitate. Omul poate trăi chiar dacă un rinichi este scos, ba mai mult, capacitatea renală este atât de acoperitoare, încât omul supravieţuieşte şi cu doar jumătate din capacitatea celuilalt rinichi rămas. Şi sistemul respirator are rezervă de capacitate, omul se descurcă chiar dacă o parte dintr- un plămân a fost îndepărtată. Din motive medicale, tiroida se scoate, pacientul va lua hormoni tiroidieni toată viaţa din cutie. Dar, dacă se poate, e de dorit să fie lăsată pe loc o porţiune de tiroidă şi să se extirpe restul. În caz de cancer al laringelui în fază gravă, se scoate tot laringele, dar omul se va hrăni printr-un tub plantat în gât, nu va mai putea vorbi şi va lipi un aparat de zona gâtului rezultând o voce artificială ca de robot sau îşi va antrena aerul din stomac să fie dirijat şi pentru o vorbire precum ventrilocii. Tocmai de aceea e important ca acest cancer laringian să fie descoperit devreme, pentru a putea păstra un fragment de laringe. Omul nu poate funcţiona fără splină, componentă a sistemului circulator, cimitir al globulelor roşii. Tocmai de aceea, după accidente, chiar dacă se scoate toată splina, fragmente din ea se reimplantează. Când se formează calculi în vezica biliară, aceste pietre se scot împreună cu vezica, pentru ca ea să nu mai joace rolul de „carieră de pietre”. După scoaterea vezicii biliare, pacientul poate trăi fără necazuri de sănătate, va trebui să mănânce mai des. Când se conglomerează pietre în vezica urinară, ele se îndepărtează. Dar dacă e vorba de un cancer avansat, trebuie îndepărtată vezica urinară. Nu se poate trăi fără vezica urinară, iar chirurgii construiesc o altă vezică urinară din colon.
Amigdalele, de care medicii se debarasau frecvent, au totuşi un rol în lanţul de imunitate. Aşa că acum, la episoade mai dese de amigdalită, se încearcă doar o răzuire a suprafeţei cu microbi. Amigdalele rămân, astfel, să-şi îndeplinească rolul.