Până în urmă cu aproximativ 100 de ani, poeții, artiștii și filosofii erau cei care se ocupau de problemele legate de dragoste și atașamente. Mai recent însă, neurobiologia și endocrinologia, științe care par să nu aibă nimic în comun cu romantismul, au început să aibă din ce în ce mai multe de spus în legătură cu modul în care oamenii se iubesc. Ba mai mult, deși încă este un subiect controversat, sunt endocrinologi care consideră că modificările hormonale reprezintă ușa către un viitor în care dragostea este garantată, pentru că va fi furnizată chimic. Relațiile selective și atașamentele sunt elemente-cheie ale sănătății și bunăstării omului, iar prezența sau absența legăturilor sociale are consecințe asupra calității vieții.
Oxitocina influențează interacțiunea socială și reproducerea sexuală, are un rol important în comportament, de la atașamentul mamei față de copil, la lactație, până la empatie, generozitate și orgasm. Atunci când oamenii se îmbrățișează sau se sărută, nivelul de oxitocină crește. Hormonul este stimulat în timpul actului sexual, în timpul nașterii și alăptării. Primele indicii despre puterile oxitocinei au apărut într-un studiu din 1906, când cercetătorii au descoperit cum o substanță produsă în lobul posterior al hipofizei poate să comprime mușchii. Rezultatele studiului au fost publicate în Journal of Physiology, dar au rămas nebăgate în seamă până în anii ’40, când o echipă de doctori a reluat cercetarea de unde rămăsese. Aceștia au confirmat faptul că injecția cu extract din lobul posterior al hipofizei provoacă contracții ale uterului la un animal gestant, apoi au descoperit legătura cu laptele matern. În 1953, un alt cercetător, americanul Vincent du Vigneaud, a reușit să sintetizeze hormonul și a și luat Premiul Nobel pentru chimie, în 1955. Hormonul a fost botezat oxitocină, de la termenul grecesc pentru naștere rapidă.
Cheia atașamentului
De aici au urmat cercetări nenumărate și experimente pe animale sau oameni care au culminat cu folosirea oxitocinei într-un joc al încrederii, din care a rezultat că participanții cărora li se administra oxitocină erau mult mai dispuși să scoată bani din buzunar, implicit să aibă încredere în partenerii lor și le era mult mai puțin frică de faptul că ar putea fi trădați. Această descoperire este cea care i-a adus oxitocinei faima mondială.
Primele indicii care au arătat spre oxitocină ca fiind cheia atașamentului au fost făcute de cercetători care au măsurat hormonul la nivelul cuplurilor.
Cele trei stadii ale îndrăgostirii
Potrivit antropologului Helen Fisher, există trei stadii ale îndrăgostirii. Primul, dorința, este guvernat din punct de vedere hormonal de testosteron în cazul bărbaților și de estrogen în cazul femeilor. Cel de-al doilea, atracția, este produs de serotonină, dopamină și norepinefrină. Iar cel de-al treilea, atașamentul, cel care implică dorința de a avea un angajament durabil cu persoana iubită, e caracterizat prin scăderea nivelului dopaminei și înlocuirea acestui hormon cu oxitocina și vasopresina, care creează dorința de a avea o relație. Oxitocina este un hormon care se eliberează în timpul orgasmului, ceea ce poate fi un motiv pentru care se presupune că sexul poate fi considerat „lipiciul” care cimentează relațiile. Oxitocina a fost, de altfel, corelată cu longevitatea relațiilor. Cuplurile cu un nivel mai mare de oxitocină sunt cele care rămân mai mult împreună.
Emoții pozitive și chipuri vesele
”Înțelegerea atașamentului romantic la oameni dintr-o perspectivă biologică poate ajuta la clarificarea proceselor patologice ale atașamentului și poate oferi noi direcții de cercetare ale stresului psihologic ce apare în urma eșecului în dragoste. Este nevoie de mai multe studii pentru a integra analiza cerebrală, hormonală și comportamentală, astfel încât să poată fi explicate legăturile romantice și să fie specificate mai clar substraturile neurologice implicate în formarea cuplurilor”, conchid autorii studiului citat anterior.
Cercetările făcute de Adam Guastella, psiholog clinician la Institutul de Cercetare a creierului și Minții din Sidney, au arătat, la rândul lor, că persoanele care au primit oxitocină sunt mai concentrate pe emoțiile pozitive, își amintesc chipuri vesele mai degrabă decât pe cele furioase.
Rolul oxitocinei nu se oprește însă aici. Studiile făcute pe șobolani au arătat că și în cazul femelelor, și în cazul masculilor, oxitocina are un important rol antistres, iar injectarea acesteia poate să reducă acest tip de probleme.
„Descoperirea că inhalarea oxitocinei sporește încrederea a apărut pe prima pagină a unor ziare din Europa și Statele Unite. De asemenea, a dat naștere etichetei de molecula morală și unui număr mare de cărți de self-help (35 Tips for a Happy Brain, de exemplu), a unui spray de îmbrăcăminte numit Liquid Trust și a unor discursuri TED care promovează efectele oxitocinei în materie de construire a încrederii, care au peste 1,5 milioane de vizualizări”
dr. Randi Hutter Epstein