Potrivit unei analize semnate de Dumitru Chisăliță, președintele AEI, deblocarea ATR-urilor și introducerea a încă 8.000 MW de capacitate fotovoltaică până în 2030 ar putea duce fie la stabilizarea pieței, fie la scumpiri semnificative pentru consumatori, în funcție de modul în care este gestionat sistemul.
Câtă energie va produce noul val de panouri solare
Conform estimărilor, cei 8.000 MW suplimentari ar genera aproximativ:
- 9,6 – 10,4 TWh/an producție teoretică
- 8 – 9,2 TWh/an producție utilă (cu optimizare)
- 5,5 – 7 TWh/an (fără optimizare)
- până la 4 TWh/an energie pierdută sau vândută foarte ieftin
În contextul unui consum estimat al României de 55–60 TWh în 2030, energia solară ar putea acoperi aproape o cincime din necesar. Problema majoră este însă distribuția acestei energii: ea se produce masiv în intervalul 10:00–16:00, când consumul nu este la vârf.
SCENARIUL 1: Cu optimizare – prețuri mai stabile, dar nu neapărat mai mici
În varianta în care sistemul este modernizat (baterii, rețele, digitalizare, consum flexibil), costurile ar arăta astfel:
| Componentă | Cost estimat |
|---|---|
| Energie angro | 70–95 €/MWh |
| Rețele | 40–55 €/MWh |
| Echilibrare | 6–12 €/MWh |
| Capacitate rezervă (gaz/hidro) | 10–18 €/MWh |
| Stocare baterii | 12–25 €/MWh |
| Furnizare/risc | 5–10 €/MWh |
| Taxe și alte costuri | 5–15 €/MWh |
| TOTAL | 148–230 €/MWh |
Echivalent: 740–1.150 lei/MWh
Factură estimată: 0,95 – 1,45 lei/kWh
Concluzia: energia nu devine ieftină, dar sistemul rămâne stabil.
SCENARIUL 2: Fără optimizare – risc major de scumpiri
Dacă noile capacități sunt introduse fără investiții în infrastructură, costurile cresc semnificativ:
| Componentă | Cost estimat |
|---|---|
| Energie angro | 105–155 €/MWh |
| Rețele/congestii | 60–95 €/MWh |
| Dezechilibre | 12–25 €/MWh |
| Capacitate rezervă | 20–40 €/MWh |
| Canibalizare solară | 20–45 €/MWh |
| Costuri prosumatori/furnizori | 8–20 €/MWh |
| Risc volatilitate | 8–15 €/MWh |
| Taxe | 5–15 €/MWh |
| TOTAL | 238–410 €/MWh |
Echivalent: 1.190–2.050 lei/MWh
Factură estimată: 1,50 – 2,55 lei/kWh
Practic, în acest scenariu, facturile ar putea ajunge aproape duble față de varianta optimizată.
De ce energia „ieftină” devine scumpă
Problema nu este energia solară în sine, ci modul în care este integrată. Analiza arată că:
- la prânz apare supraofertă și prețuri foarte mici sau negative
- seara (18:00–22:00) apare deficit și prețuri foarte mari
- sistemul trebuie susținut de gaz, hidro, importuri sau baterii
Această dezechilibrare face ca economia aparentă din timpul zilei să fie anulată de costurile ridicate din orele de vârf.
Cine plătește, de fapt
Costurile integrării nu sunt suportate de investitori, ci ajung în facturi prin:
- tarife de rețea
- servicii de sistem
- taxe și scheme de sprijin
- costuri de echilibrare
- marje de risc
Consumatorul final este cel care plătește tranziția energetică.
Mesajul dur al analizei
Dumitru Chisăliță atrage atenția că ideea „mai mult solar = facturi mai mici” este falsă fără reforme structurale.
Realitatea este:
- fără reforme → prețurile cresc mult
- cu reforme → cresc mai puțin sau se stabilizează
- abia ulterior pot scădea real
Pentru ca energia să devină cu adevărat mai ieftină, România ar avea nevoie simultan de:
- investiții majore în rețele
- baterii amplasate strategic
- consum flexibil
- reducerea pierderilor
- piață concurențială reală
- costuri mai mici de finanțare
România nu duce lipsă de proiecte energetice, ci de coordonare. Deblocarea ATR-urilor poate accelera investițiile, dar fără infrastructură și politici coerente, rezultatul riscă să fie unul paradoxal:
- energie ieftină în teorie,
- acturi tot mai mari în realitate.
Tranziția energetică nu este problema. Modul în care este făcută poate deveni însă una.