Cu toate ploile şi lipsa tratamentelor, nu doar florile de curte sunt afectate, ci şi cele de apartament. Aşa că Oana Matei, inginer horticultor, are câteva sfaturi pentru plantele noastre din ghivece.
Cum scăpăm de mucegaiul din ghivece - nu e chiar uşor să facem asta, dar dacă perseverăm şi facem tratamentele necesare, putem salva plantele afectate de spori. Mucegaiul de pământ apare cel mai adesea din cauza udărilor excesive, a drenajului prost şi a utilizării solului cu prea multă materie organică. Dacă aţi folosit pământ care conţine mult compost, spre exemplu, excesul de apă va încuraja apariţia mucegaiului, în această situaţie cel mai bine fiind să transplantaţi planta într-un sol curat. De cele mai multe ori ce se vede la suprafaţă e doar o mică parte din ceea ce e în ghiveci, iar mucegaiul împânzeşte tot pământul. Alteori contaminarea începe de la suprafaţă şi e suficient să îndepărtăm câţiva centimetri din stratul de pământ pentru a remedia situaţia. Dacă folosiţi pământ nou şi ghiveci nou şi faceţi şi tratament cu fungicid plantei pentru a elimina şi sporii care au ajuns pe frunze, cel mai probabil problema este deja rezolvată. E important, de asemenea, să nu păstraţi din pământul vechi, pentru că asta înseamnă să transferăm şi sporii. Ghiveciul este şi el un vector de transmitere. Dacă folosiţi acelaşi vas, acesta trebuie spălat şi dezinfectat, inclusiv pulverizat cu soluţie antifungică. Puteţi face o soluţie din apă şi clor, 9 părţi la una, în care să scufundaţi ghiveciul timp de 10 minute, după care e necesar să îl clătiţi foarte bine. Rădăcinile se curăţă de pământul contaminat la replantare, la fel şi frunzele, şi tulpinile.
Pământul vechi poate fi refolosit. Solul le asigură plantelor substanţe nutritive, cum ar fi azot, fosfor, potasiu şi alte microelemente la fel de utile pentru procesele prin care trec. În timp, nutrienţii se epuizează, pe de o parte pentru că planta consumă, pe de altă parte pentru că pământul e spălat de ploi şi udări frecvente. Pământul vechi poate însă fi şi el reîmprospătat. Pasul 1 presupune îndepărtarea tuturor resturilor vegetale de la plantele care au fost în ghiveci, asta înseamnă rădăcini, frunze, crenguţe, indiferent dacă sunt verzi sau uscate. Se îndepărtează, de asemenea, stratul alb de la suprafaţa ghiveciului. Pasul al doilea presupune afânarea solului şi mărunţirea acestuia astfel încât să nu rămână niciun bulgăre de pământ. Pământul se întinde într-o tavă şi este lăsat să se usuce la soare timp de o săptămână, fără să fie udat. Putem, de asemenea, să îl uscăm în cuptorul încins. Este complet uscat atunci când putem să îl transformăm în biluţe, cu degetele. În a treia etapă se testează nivelul PH-ului. E important să stabiliţi dinainte ce doriţi, ca să puteţi regla PH-ul în funcţie de planta pe care o sădiţi. Pasul al patrulea înseamnă practic refertilizarea pământului, adăugarea substanţelor nutritive. Pentru a elibera agenţii patogeni, de asemenea, se poată adăuga pulbere de neem, care se găsește în farmacii, sau săruri Epsom, care ajută rădăcinile să absoarbă mai bine nutrienţii.
Dacă vreţi ca o plantă să nu se ofilească atunci când o aduceţi acasă, nu schimbaţi ghiveciul. De cele mai multe ori, ghiveciul în care cumpăraţi planta e suficient de mare pentru nevoile ei, cel puţin în anul respectiv. Când florile sunt mici, transplantările se fac, de obicei, în fiecare an, primăvara. Evident, sunt şi excepţii, plante care cresc foarte repede şi care au nevoie de transplantare de două ori pe an. Cardamonul este un astfel de exemplu. De asemenea, atunci când planta e nouă, nu o puneţi imediat alături de celelalte. E posibil să aibă dăunători sau ouă de insecte, greu de detectat la prima vedere, iar dacă o așezați alături de celelalte e posibil să le infestaţi pe toate. E recomandat ca timp de două-trei săptămâni să o ţineţi într-un fel de carantină, departe de alte ghivece. Observaţi cu atenţie orice schimbare şi interveniţi dacă vedeţi insecte.
Folosiţi aspirina. Sigur, nu în exces, dar există explicaţii ştiinţifice pentru această concluzie. Aspirina conţine acid salicilic, un derivat din scoarţă de salcie. Deci o substanţă pe care plantele o găsesc în mod natural, dar în cantităţi mai mici. Aspirina îmbunătăţeşte sistemul imunitar al plantei, aceasta devine mai rezistentă la atacul insectelor dăunătoare şi previne formarea fungilor. Şi în cazul florilor tăiate, pe care le ţinem în vaze, o aspirină pisată şi dizolvată în apă le va menține proaspete o perioadă mult mai lungă. Explicaţia o oferă cercetătorii de la universitatea din California şi anume faptul că acidul salicilic reduce producţia de etilenă, ceea ce întârzie ofilirea florilor, iar plantele tăiate rezistă mai mult. Important de ştiut, tratamentele cu aspirină e bine să fie făcute dimineaţa, căci atunci plantele tind să absoarbă cel mai bine substanţele necesare.