Undeva, nu departe de crucea sub care odihneşte Avram Iancu, se află comuna Vaţa, un colţ de rai îmbrăţişat de coline împădurite, pe cărările pe unde şi-a purtat paşii Arsenie Boca, monahul cu frunte înaltă şi ochi pătrunzători, amintindu-mi de fotografia geniului nostru Eminescu. Oamenii destoinici ai comunei sărbătoreau ziua localităţii şi pe scena improvizată am văzut un înger de băieţel, de-o şchioapă, cu ie brodată cu arnici, cu clop asortat cu chipul frumos, la brâu cu tricolorul. Îl pup şi zic la microfon: “Ce frumos te-a gătit mama ta!”. Băieţelul glăsuieşte de-mi frânge inima: ”M-a îmbrăcat o mătuşă, mămica a murit acum un an de cancer şi tata n-a avut bani să vină din Spania la înmormântare”. Foşneau a jale şi copacii din jur. Drama poporului nostru: au fost siliţi să plece la mii de kilometri românii să culeagă rodul pământurilor străine, că acasă n-aveau unde să lucreze. S-a năruit familia de români şi copilele rămase aici plâng de dorul mamelor, iar bunica cu paşi grei abia poate să-şi îngrijească nepoţii cu puterile ei pipernicite. Nu e uşor printre străini, suspină românii la mii de kilometri, udând seara perna cu lacrimi de dor de-acasă. Sute de mii de românce îngrijesc ca servitoare bătrâni italieni, spanioli, englezi, bolnavi de Alzhaimer, care, cu mintea răvăşită, le trezesc de zeci de ori pe noapte fără să ştie de ce. O fostă ingineră în hala de locomotive de la trecuta uzină “23 August” îmi povestea, printre oftaturi, că, pentru a trimite celor rămaşi acasă 400 de euro, spală la fund bătrâni, care o trimit la cimitir să îngrijească morminte străine, în timp ce s-a aplecat crucea tatălui ei din ţintirimul comunei natale. E amară lacrima de dor a românilor plecaţi de-acasă de nevoie. Maria Dragomiroiu, după un turneu de succes în America, a întârziat la ora de decolare a avionului TAROM, a plâns de disperare aşezată pe geamantan în aeroportul străin şi se uita la ceas din jumătate-n jumătate de oră, ca să-i curgă timpul mai repede până la următoarea cursă. A părăsit ţara splendida artistă Corina Chiriac, stabilindu-se în Los Angeles, dar s-a întors degrabă acasă. Nu vrea să povestească episodul american, ca fiind unul negru, şi astăzi a regăsit succesul la televiziunea românească.