La fiecare reprezentație în jur de patruzeci de spectatori se grăbesc să intre în intimitatea acestui mic teatru, situat în inima Cartierului Latin. Undeva în mijlocul celor 90 de fotolii roșii se află Franck Desmedt, directorul teatrului: "Acesta este teatrul de la Huchette, unde primele două piese ale lui Ionesco au fost puse în scenă pentru prima dată. Și acum venim să vedem primele două piese în montarea lor originală.”
Nimic nu s-a schimbat din 1957, nici decorurile, nici costumele, nici măcar textele din Cântăreața cheală și Lecția, două piese care au devenit legendare. Așadar, nu intrați în panică dacă nu le cunoașteți, pentru că Helène Hardouin, care a jucat Lecția timp de treizeci de ani, le rezumă pentru noi:
"În ceea ce privește Lecția, este vorba de dominația pe care un profesor o exercită asupra unei eleve. Și cum cunoștințele fetei nu sunt complet la zi, profesorul profită...”.
Cât privește Cântăreața cheală: „ Aici e o întreagă discuție, pentru că fiecare va vedea un sens. În ceea ce mă privește, este vorba întotdeauna despre oameni care își spun lucruri care nu înseamnă nimic, în încercarea de a spune altceva sau de a evita să spună ceva”.
Două milioane de spectatori din 1957
În fiecare an, textele lui Eugen Ionescu sunt studiate de sute de mii de elevi din Franța, iar acest lucru aduce inevitabil multă lume în sală. Gonzague Philippe, administratorul teatrului explică: "Din octombrie până în iunie, avem foarte mulți elevi de liceu, care reprezintă aproximativ 50% din publicul nostru. [Avem, de asemenea,] studenți din Germania, Japonia și Statele Unite. Ni se spune adesea că, Cântăreața cheală este prima piesă pe care o vede un tânăr de treisprezece sau paisprezece ani și, din păcate, uneori ultima.”
Audiențele sunt la fel de numeroase ca întotdeauna, iar cincizeci de actori sunt în turneu în fiecare două săptămâni. Unii dintre ei sunt aici de mai mulți ani: 10 ani pentru Stéphanie Mathieu, care joacă rolul cameristei din Cântăreața cheală: "Este destul de... unic, nu suntem pregătiți să jucăm la nesfârșit aceeași piesă. Și asta este ceva nebunesc. Pe de altă parte, apare teama de scenă, pentru că trebuie să fii hipervigilent ca să nu dai o imagine arhaică, depășită...”
Ionesco à la Huchette - iată o rețetă de succes: aproximativ 2 milioane de spectatori din 1957. Și putem garanta: va rămâne așa pentru mult timp de acum încolo.
Foto credit: www.rfi.fr