Ulterior, în cadrul procesului, acest prezumtiv profit a fost estimat provizoriu la 100.000 de euro. Transelectrica arăta, cu privire la acest parc eolian, că ar fi necesitat defrișarea a 43 de hectare de pădure și demolarea a 40 de locuințe civile, din două cartiere ale municipiului Reșița. Compania privată în cauză, aflată astăzi în insolvență, este administrată de un cabinet specializat care se pare că nu a aflat că unul dintre acționarii clientului său nu mai există înregistrat în evidențele cipriote din luna decembrie a anului 2014. Offshore-ul fantomă apare, în schimb, în documentele românești ca fiind reprezentat, în mai multe rânduri, de către fostul deputat PDSR Viorel Gheorghiu, cel care, în anul 2001, și-a înscenat furtul propriei mașini, pentru a încasa asigurarea CASCO. El a primit, în 2008, pentru această faptă o condamnare de trei ani de închisoare cu suspendare.
Compania care ridică aceste pretenții către Transelectrica, SC Conaid Company SRL, a fost înființată, în anul 2010, în județul Timiș, de către trei persoane fizice. Este vorba despre Ionel Gherca, Ionel Munteanu și Mihai Păcuraru. În 31 mai 2010, primii doi decid să-și cesioneze părțile sociale către un nou asociat, respectiv către offshore-ul Hypervolt Corporation LTD, cu sediul în Cipru – Nicosia, care, astfel, a preluat 99 la sută din acțiuni, restul de 1% rămânând în proprietatea lui Mihai Păcuraru.
În 12 octombrie 2010, acționarii aprobă o nouă majorare a capitalului social, primind un nou acționar, respectiv compania Duro Felguera SA, companie spaniolă, care a preluat, astfel, 47% din capitalul social. După această mișcare, offshore-ul Hypervolt Corporation LTD a rămas cu un aport de 52 la sută, iar românul Mihai Păcuraru și-a păstrat aportul de 1%.
Ei bine, conform unei notificări de la Oficiul Național al Registrului Comerțului din data de 13 mai 2022, structura acționariatului SC Conaid Company SRL era deținută de Duro Felguera (98,6245%), Hypervolt Corporation LTD (1,3494%) și Mihai Păcuraru (0,0261%). Societatea este administrată de un administrator judiciar – Cabinetul Individual de Insolvență Matache Alice Mirela și se află în procedură de insolvență din anul 2013, declanșată la Tribunalul București – Secția Civilă.
La doi ani după ce firma HYPERVOLT a „murit” în Cipru, fantoma sa participă la o AGA, în România
Hypervolt – „mortul” care umblă
Astfel, se poate observa că, din 2010 și până în prezent, unul dintre acționarii constanți ai SC Conaid Company SRL este offshore-ul cipriot Hypervolt Corporation LTD, care, potrivit documentelor intrate în posesia „Jurnalul”, a fost înregistrată, sub numărul HE 251096, în data de 12 iunie 2009. Problema acestui acționar este că nu mai există din 17 decembrie 2014!
Potrivit unei notificări emise de Ministerul Energiei și Comerțului – Departamentul Industrial al Companiilor și de Proprietate Intelectuală Nicosia, din data de 8 noiembrie 2022, denumită „Certificat în legătură cu Hypervolt Corporation LTD”, „se atestă, prin prezenta, că, în conformitate cu evidența deținută de acest Departament, societatea menționată mai sus a fost radiată din registru, conform Legii Societăților – Capitolul 113, Secțiunea 327, din data de 17 decembrie 2014”.
Cu alte cuvinte, încă din decembrie 2014, compania nu mai există. Mai mult, potrivit unei comunicări electronice purtată cu un reprezentant al Departamentului cipriot, „nu a mai fost înregistrată nicio altă companie cu acest nume și cu acest număr de înregistrare”.
Rezultă, așadar, că societatea Conaid Company SRL a avut, din decembrie 2014 și până în prezent, un asociat fantomă, care a participat inclusiv cu vot la luarea unor decizii în cadrul companiei.
Participare activă la deciziile AGA
Spre exemplu, una dintre aceste decizii a avut loc în data de 18 decembrie 2016, adică la doi ani de la radierea offshore-ului cipriot. Atunci, Hypervolt Corporation LTD, autodescrisă ca „o societate cu răspundere limitată, organizată și care funcționează în conformitate cu legile din Cipru, având sediul social în Krinon, Limassol, Cipru”, era reprezentată de un domn, pe nume Viorel Gheorghiu, în calitate de împuternicit. Împreună cu acționarul Duro Felguera SA și cu românul Mihai Păcuraru au decis că societatea intenționează să-și majoreze capitalul social, cu suma de 25.000 de euro, prin contribuția în numerar a companiei spaniole.
Hypervolt Corporation LTD și Mihai Păcuraru au stabilit că, „prin semnarea acestei hotărâri, renunță la dreptul lor de preferință cu privire la majorarea capitalului social avut în vedere”.
Așa a ajuns ca entitatea spaniolă Dura Felguera SA să dețină un pachet de 98,6245 la sută din capitalul social al SC Conaid Company SRL, în timp ce căsuța poștală, radiată cu doi ani înainte, să aibă 1,3494 la sută, iar Mihai Păcuraru 0,261 la sută.
Au cerut de la societatea statului despăgubiri de 723 de milioane de euro
Toate aceste mișcări de trupe în structura acționariatului SC Conaid Company SRL aveau loc la doi ani de la radierea offshore-ului cipriot din scriptele oficiale și la trei ani după ce compania românească și-a cerut insolvența.
Conform unui alt document oficial, respectiv unui raport al directorului Transelectrica SA din anul 2021, aflăm că, în anul 2014, SC Conaid Company SRL a acționat în judecată CNEE Transelectrica SA, pe motiv de refuz nejustificat al acesteia de a semna un act adițional la un contract de racordare la rețeaua națională și a solicitat de la firma statului despăgubiri pentru cheltuielile raportate până în acel moment în sumă de 17.419.508 lei, precum și… „profitul nerealizat în perioada 2013 – 20233, în sumă de 722.756.000 de euro”. În documentul citat, Transelectrica arată că un nou contract de racordare ar fi trebuit să fie încheiat până în data de 11 martie 2014, dată la care avizul tehnic de racordare a expirat. La momentul acestor situații financiare, sumele pretinse de SC Conaid Company SRL au fost considerate de către Transelectrica drept datorii contingente, „întrucât este improbabil ca, pentru decontarea acestor obligații, să fie realizate ieșiri de resurse încorporând beneficii economice, iar valoarea obligației nu putea fi evaluată suficient de credibil”.
S-a închis un proces, s-a deschis al doilea
Procesul s-a judecat sub numărul de dosar 5302/2/2013, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect obligarea emiterii de către Transelectrica a unui act adițional. La data de 19 decembrie 2015, Înalta Curte a admis, în principiu, recursurile părților și, la data de 29 iunie 2016, instanța a respins excepțiile invocate de reclamanta Conaid Company SRL. Totodată, a fost admis recursul Transelectrica, dispunând trimiterea dosarului înapoi la Tribunalul București.
Aici, a fost înregistrat un al doilea dosar, unde, în final, Tribunalul a respins cererea Conaid Company SRL.
În data de 2 noiembrie 2018, tot la Tribunalul București, a fost înregistrată o nouă cerere de chemare în judecată prin care SC Conaid Company SRL a cerut obligarea Transelectrica SA „la recuperarea prejudiciului cauzat reclamantei, ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor de către pârâtă, în cuantum de 17.216,093,43 de lei, constând în paguba efectivă, și a beneficiului nerealizat estimat provizoriu la 100.000 de euro”.
La data de 15 octombrie 2019, instanța a respins excepția și a stabilit un nou termen de judecată pentru 12 aprilie 2022. Dosarul, cu numărul 36755/3/3018, se judecă și astăzi, următorul termen fiind stabilit pentru data de 17 decembrie 2022.
Insolvența
Acest litigiu cu Transelectrica SA a fost, de altfel, și pretextul pentru care SC Conaid Company SRl a intrat în insolvență. Este vorba despre un alt proces, judecat în dosarul 3158/93/2018, unde potrivit raportului întocmit de administratorul judiciar C.I.I. Matache Alice Mirela, document publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență la data de 22 octombrie 2021, au fost scoase la licitație două terenuri, cu suprafețele de 2.759 metri pătrați, respectiv 16.941 metri pătrați, la care se adaugă alte două, cu suprafețele de 14.459 metri pătrați, respectiv 820 metri pătrați, în județul Caraș-Severin, precum și o unitate centrală de calculator, o imprimantă, mese și scaune.
Important este de precizat că SC Conaid Company SRL s-a asociat, în anul 2011, cu Consiliul Local Slatina Timiș, pentru suprafața de 2.186.836 de metri pătrați de teren. Apoi, a mai încheiat la data de 16 iunie 2016, un contract de asociere în participațiune cu Primăria Valiug, județul Caraș-Severin, pentru terenuri cu suprafața totală de 830.000 de metri pătrați. Conaid Company îți propusese, la vremea respectivă, să construiască un parc eolian cu puterea instalată de 360 MW. Iar, în 2013, a intrat în insolvență, acuzând Transelectrica de faptul că reziliat nejustificat contractul de racordare la rețeaua națională pentru respectivul parc eolian care ar fi trebuit să se întindă pe teritoriile comunelor Gărâna, Brebu Nou, Slatina Timiș și Valiug. Transelectrica, în schimb, susține că, pentru realizarea acestui parc eolian, trebuia defrișate 43 de hectare de pădure și să fie demolate 40 de locuințe civile din două cartiere ale municipiului Reșița.
Căsuța Poștală, reprezentată de un fost deputat, condamnat pentru că și-a înscenat furtul mașinii
Așa cum arătam mai sus, în 2016, la doi ani după radierea oficială din registrele instituțiilor cipriote, offshore-ul fantomă Hypervolt Corporation LTD, care figurează încă drept asociat active al SC Conaid Company SRL, era reprezentat de un anume domn Viorel Gheorghiu (FOTO). Acesta apare, de mai multe ori, în datele de la Registrul Comerțului legate de această căsuță poștală.
Viorel Gheorghiu este una și aceeași persoană cu fostul deputat PDSR de Ilfov, Viorel Gheorghiu, din legislatura 2000 – 2004. În prezent, personajul este cunoscut de presa economică drept un om de afaceri cu business-uri în domeniul energiei, în special al gazelor.
Însă, fostul politician a devenit „vedetă” din cu totul alte motive. La mijlocul anului 2001, când îndeplinea funcția de demnitar, Viorel Gheorghiu a reclamat la Poliție faptul că i-a fost furat autoturismul BMW, pe care îl parcase chiar în centrul Capitalei, pe bulevardul Nicolae Bălcescu. După ce a anunțat Poliția, el a anunțat și compania de asigurări, unde avea încheiată polița CASCO, în valoare, la acel moment, de 150.000 de mărci germane. Ancheta Poliției a stabilit, însă, că mașina deputatului a fost luată de la locul în care fusese parcată cu acordul proprietarului, dar și al șoferului acestuia, de doi indivizi care au vândut-o, ulterior, unui al treilea individ din județul Suceava. Acesta din urmă a modificat seriile de la șasiu și a înmatriculat provizoriu BMW-ul „furat”, revânzându-l unei firme cu sediul în județul Botoșani.
În decembrie 2002, deputatul Viorel Gheorghiu a fost trimis în judecată pentru înșelăciune, iar, în anul 2008, Curtea de Apel București l-a condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu suspendare, deoarece și-a înscenat furtul propriei mașini, cu scopul de a încasa despăgubirea CASCO, în valoare de 150.000 de mărci germane.