Întoarcere în Bucureștiul interbelic În Bucureştiul interbelic oamenii au trăit şi idealul, şi prostia însângerată, au simţit şi rafinamentul extrem, şi opacitatea grosolană, au avut generoşi şi ticăloși, echilibraţi şi fanatici, lucizi şi fantaşti, buni şi răi, bine şi rău. Nu semănau unii cu alţii şi nimeni nu-i obliga să gândească la fel şi să spună acelaşi lucru. Minunat este că lumea lor nu era nici paradis, nici infern ci o lume normală, o lume a tuturor posibilităţilor şi un loc sub soare ca oricare altul. Au avut de toate. Bucureştiul interbelic este locul unde s-a întâmplat totul.
Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot- o poezie de carte, de fapt, pe care autoarea însăși o descrie „Poveştile vechi sunt ca nişte cufere, pline cu blănuri ori cu dantele, peste care cineva şi-a trecut degetele, lăsând în fibră singura aspiraţie care contează în scurta viaţă de om, ca să nu mai vorbim de cearşafuri, care nu uită niciodată carnea care le-a terfelit, ori de scrisori, mă refer la hârtia bătrână, impregnată cu vise şi, odată cu ele, de aromele care-au plutit prin odăi.“
„După nopţi nedormite, după vise sinistre, după ce îşi făcuse planul să-l răpească din mănăstire, acest artist plastograf, ticluitor de înscrisuri, aventurier, un sensibil efeminat şi aşa mai departe, acest Pantelimon cu pantofiori roz, înveşmântat în mătase, a coborât din trăsură la Mănăstirea Antim, unde a locuit un an încheiat.“
Așa sunt poveștile din Bucureștiul fanariot. O să vi se pară cu siguranță minunate
Nu neapărat despre București, dar cu multă acțiune în București este cartea Cristinei Ungureanu despre lucrarea autobiografică Povestea vieții mele a Reginei Maria analizează narațiunea ca discurs literar, făcându-ne să înțelegem virtuțile artistice ale unei creații obturate de regimul comunist vreme de circa patru decenii. Cu toate aceste avataruri, Regina a intrat de mult în istorie și în legendă, fiind cea mai cunoscută Doamnă a Țării de pe tot parcursul vieții românilor ca popor. Lucrarea este scrisă atât cu mijloacele consacrate ale investigației științifice, cât și cu patos, cu dăruire, cu multă căldură omenească. Prin pana Cristinei Ungureanu, Regina noastră de suflet reînvie deopotrivă maiestuoasă și sensibilă, demnă și calmă, suverană și țărancă în ie românească, soră medicală și mamă a tuturor luptătorilor căzuți în război. Ni se demonstrează că stilul literar al Poveștii vieții mele este demn de orice operă beletristică de marcă și de orice autor de bestseller. Astfel renaște pentru noi, la început de mileniu al treilea, un chip ca o icoană de preț – chipul Reginei Maria –, prezent în Panteonul național și oferit ca o ofrandă românilor.
Interior Zero, Lavinia Braniște. O carte curajoasă și autentică, o proză sinceră, directă, fără artificii și sentimentalisme lipsite de sens destăinuie o dramă interioară ascunsă sub stratul banalității cotidiene. Interior zero este actuală și, prin prisma ficțiunii, atinge subiecte dureroase, familiare multor tineri din secolului XXI: absența unui scop sau a unui sens în viață, nevoia otrăvitoare de validare din partea semenilor, zbuciumările interioare, impresia că viața te strivește și tu abia dacă reușești să scapi. Povestea se construiește în jurul Cristinei, o tânără care lucrează la o firmă de construcții din capitală, dar care și-ar dori un mediu mai prietenos, pliat pe formarea ei de traducător. Însă cum profesia de traducător e slab remunerată și orașul e de-a dreptul carnivor, Cristina alege calea de mijloc, pentru a-și putea plăti chiria și sacoșele cu mâncare de la Mega.
Casa din strada Sirenelor După succesul obținut cu romanele Viața lui Kostas Venetis sau Moartea lui Siegfried, Octavian Soviany, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori români contemporani, revine cu un proiect în care misterul și povestirile stranii trimit cititorul într-un tărâm al supranaturalului și al unor întâmplări aproape mistice, într-un stil demn de cel al scriitorilor clasici ai literaturii universale.
Într-o seară de Sfântul Andrei, profesorul Faustin invită la o masă îmbelșugată în casa sa veche de pe Strada Sirenelor doisprezece cunoscuți. Firi contrastante, indivizi cu preocupări total diferite, aceștia încep să-și depene amintiri inexplicabile din trecutul lor, pornind de la articolul din presă al unuia dintre invitați, care aborda decizia Bisericii Ortodoxe de a refuza înmormântarea creștinească pentru cei ce aleg să fie incinerați. Urmează o noapte înțesată de istorisiri care îți dau fiori, pline de esoterism sau spiritism, la limita dintre mister și horror, vieți anterioare, prezențe spectrale, sindromul Lazăr și alte întâmplări ieșite din comun, în care ceva cu toul neașteptat se petrece cu unul dintre personaje, punând sub semnul întrebării întregul scop al serii, aparent obișnuite.