Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Această strategie începe să dea însă rateuri, izbindu-se de o problemă pe care banii nu o pot rezolva ușor - lipsa oamenilor.
„Ce ai face cu un bonus de 80.000 de dolari - de peste patru ori mai mare decât salariul anual mediu? Dar cu ștergerea unei datorii de 140.000 de dolari?”.
Acestea sunt întrebările adresate bărbaților din Rusia, în contextul în care armata promovează stimulente financiare de ordinul milioanelor de ruble pentru cei care acceptă să lupte în Ucraina.
Reclamele afișate pe panouri stradale și distribuite pe rețelele sociale ale tinerilor promit sume uriașe - bani pe care mulți oameni i-ar câștiga în ani de muncă - alături de promisiunea de a deveni „erou” sau de a obține mai rapid cetățenia rusă.
Această strategie își pierde însă eficiența. Recrutările militare au scăzut cu 20% în primul trimestru al anului în curs față de aceeași perioadă din 2025 și există indicii că declinul va continua. În acest context, analiștii avertizează că Rusia ar putea ajunge în situația în care pierde mai mulți militari decât poate înlocui.
Chiar dacă acum, când războiul din Ucraina a intrat în al cincilea an, bugetul de război al președintelui Vladimir Putin primește un impuls important datorită creșterii prețurilor petrolului pe fondul conflictului din Iran, există o mare problemă.
„Rublele nu câștigă războaie!”, remarca recent Nigel Gould-Davies, specialist în Rusia și Eurasia la „Institutul Internațional pentru Studii Strategice”.
Afirmația surprinde una dintre marile dileme ale Kremlinului: statul poate plăti mai mult, dar nu poate crea rapid o nouă generație de oameni ce poate fi trimisă pe linia frontului.
Războiul lovește piața muncii
Costul uman al conflictului începe să se reflecte direct în economia rusă. Pierderile militare, plecarea din țară a unor cetățeni care au vrut să evite recrutarea și orientarea unei părți importante a resurselor către industria de apărare au creat o criză severă a forței de muncă.
Economia rusă nu duce lipsă doar de soldați, ci și de angajați în sectoarele civile.
Uzinele de armament funcționează la capacitate ridicată, multe dintre acestea lucrând în regim continuu. Extinderea producției militare consumă însă muncitori care ar fi putut lucra în alte domenii, amplificând deficitul de personal.
„Forța de muncă este acum o resursă mai rară decât capitalul sau finanțarea. Economia rusă se confruntă cu cea mai gravă criză a forței de muncă din istorie”, susține Gould-Davies.
Spre deosebire de o fabrică sau de o investiție financiară, populația activă nu poate fi crescută rapid, printr-o decizie politică. Altfel spus, statul nu poate dicta rata natalității.
Aproape 500.000 de militari ruși ar fi murit în război, potrivit unor rapoarte ale serviciilor occidentale de informații, iar alte sute de mii de persoane au părăsit țara pentru a evita mobilizarea.
Deficitul de forță de muncă rezultat a dus la creșterea salariilor, devenind o nouă sursă de presiune inflaționistă în Rusia.
Această presiune ridică o întrebare strategică pentru Kremlin: cât timp poate continua un război de uzură fără să afecteze grav structura economică și socială a Rusiei?
În fața deficitului de oameni, Rusia are mai multe variante, toate cu costuri politice ridicate pentru Kremlin.
Moscova poate încerca să aducă mai mulți muncitori și militari din străinătate, inclusiv din state precum Coreea de Nord, India sau țări africane. De asemenea, autoritățile pot pune o presiune suplimentară asupra regiunilor mai sărace pentru recrutare sau pot reveni la o mobilizare mai largă.
Ultima variantă este însă riscantă. Prima mobilizare „parțială” anunțată de Kremlin a provocat reacții puternice în societatea rusă și a determinat numeroși cetățeni să părăsească țara.
O nouă mobilizare ar putea afecta imaginea de stabilitate pe care Vladimir Putin a încercat din răsputeri să o mențină în interiorul Rusiei în toată această perioadă.
Ucraina compensează diferența prin inovație
În timp ce Rusia se bazează pe volum și resurse umane, Ucraina încearcă să compenseze diferența prin inovație.
Dronele au schimbat natura războiului, iar Kievul a investit masiv în dezvoltarea unor sisteme fără pilot, roboți militari și metode noi de folosire a tehnologiei pe câmpul de luptă.
La începutul acestui an, președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, anunța că forțele sale au cucerit pentru prima dată o poziție rusă, folosind exclusiv drone și roboți.
De asemenea, armata ucraineană a desfășurat peste 22.000 de misiuni terestre fără echipaj, cu ajutorul roboților, doar în primele trei luni ale anului 2026.
În luna mai, Ucraina a obținut un câștig teritorial net de aproape 100 de kilometri pătrați, marcând a doua lună consecutivă în care forțele ruse au înregistrat pierderi teritoriale nete, potrivit comandantului-șef al armatei ucrainene, Oleksandr Sîrski.
Rata pierderilor în rândul trupelor ruse este estimată la aproximativ 30.000-35.000 de militari pe lună, potrivit unor oficiali occidentali, deși cifrele diferă în funcție de sursă.
Sîrski a afirmat că, în luna mai, operatorii ucraineni de drone au ucis sau rănit mai mulți militari ruși decât numărul de soldați pe care Rusia a reușit să îi recruteze.
În timp ce tehnologia militară ucraineană continuă să avanseze, experții susțin că armata rusă a devenit mai vulnerabilă, pe măsură ce trimite pe front un număr tot mai mare de foști deținuți și militari slab pregătiți.
Ora marilor decizii
Moscova încă dispune de resurse considerabile - o economie de război funcțională, o industrie militară puternică și capacitatea de a mobiliza bani pentru recrutare.
Problema centrală a Kremlinului devine însă tot mai clară. Războaiele nu sunt câștigate doar cu finanțare și echipamente, ci și cu oameni. Iar aici apare vulnerabilitatea Rusiei.
Putin trebuie să aleagă acum între două direcții: fie să crească presiunea asupra propriei societăți pentru a susține războiul, fie să își ajusteze obiectivele militare.
De-a lungul timpului, toate semnalele au arătat însă că Moscova a preferat aproape întotdeauna prima variantă.
Citește pe Antena3.ro
