Jurnalul.ro Editoriale Poziția mutului, reacție în dialogul social?

Poziția mutului, reacție în dialogul social?

de Serban Cionoff    |   

Ne-am fi așteptat ca recentele declarații  ale unor marcante personalități ale vieții noastre publice care și-au anunțat, zilele acestea, autosuspendarea, retragerea sau chiar demisia din GDS, ca urmare a intens contestatei decizii de a i se acorda premiul pe anul 2018 lui Augustin Lazăr, să fi fost comentate, așa cum se cuvine, pe pagina revistei „22”, oficiosul recunoscut al grupului. Așteptare firească dacă luam avem în vedere celeritatea cu care a fost dat publicității mesajul prin care GDS anunța că nu îi retrage premiul acordat celui care (încă) deține calitatea de Procuror General al României. Asigurându-l, totodată, pe fostul șef al comisiei pentru eliberare condiționată de la Penitenciarul Aiud de deplina solidaritate în lupta anticorupție.

Până aici, nimic de zis despre privește viteza de reacție și transparența de care era și de așteptat să dea dovadă această entitate a societății civile pot-decembriste care și-a înscris pe firmament sintagma ,,dialog social’’. În plus, tot din ediția electronică a revistei „22’’- această veritabilă continuatoare a intransigenței politico-ideologice  cu care milita, pe vremuri, revista „Lupta de clasă’’-, aflăm și poziția GDS față de decizia lui Daniel Morar de a renunța la premiul ce îi fusese atribuit în 2011, precizându-se, de asemenea, că „prestația ulterioară a domniei sale, ca judecător la CCR, dezminte rațiunile pentru care premiul i-a fost acordat, de aceea returnarea este binevenită”.

  Să admitem că GDS consideră că returnarea de către Daniel Morar a premiului acordat acum opt ani este binevenită, dar poate că nu strica să ni se spună (sau să ni se reamintească)în comunicatul de presă consacrat  acestui subiect și care este motivarea invocată de către laureatul din 2011 întru susținerea gestului său?Motivare care, de altfel, se găsește în Scrisoarea adresată de către Daniel Morar membrilor Grupului pentru Dialog Social și din care reiese că renunțarea la premiu poate fi înțeleasă și ca o delimitare față de premierea în persoana lui Augustin Lazăr a unei persoane care a făcut parte din sistemului represiv al regimului politic al partidului unic. Oare chiar să nu conteze, în opinia diriguitorilor GDS, aceste motive? Sau pur și simplu ele vin în contradicție cu declarația de adeziune a grupului la lupa anticorupție a Ministerului Public pe care (încă) îl conduce Augustin Lazăr și atunci este de preferat să fie ignorate?

 În aceeași ordine de idei trebuie să spun că  mi se pare de neînțeles și tăcerea pe care revista ,,22’’ și editorul său, Grupul pentru Dialog Social, o păstrează în jurul deciziei lui Radu Filipescu de a se autosuspenda, a lui Mircea Dinescu, de a fi radiat din lista celor care au nășit grupul, precum și a demisiei pe care a anunțat-o Laura Ștefan. Și asta din mai multe motive. În primul rând pentru că aste vorba despre trei personalități prestigioase ale mediului cultural și civic, a cărora prezență activă și susținută a fost de natură să confere GDS un foarte serios câștig de imagine, de credibilitate și de autoritate publică. În același timp, este de reținut faptul că, în toate aceste trei cazuri, nu mai este vorba doar despre renunțarea la un premiu al GDS, fiind vorba despre renunțarea, temporară sau definitivă, la calitatea de membru al acestui grup.

Necesar și firesc fiind ca, din partea Grupului pentru Dialog Social, să avem un punct de vedere, clar și temeinic, din care să  înțelegem care este poziția sa față de aceste poziționări ale celor trei personalități, ca și asupra modului în care se preconizează că va fi gestionată situația creată spre a nu se ajunge, în ultimă instanță, la o situație de criză. Or, după cum menționam încă de  la începutul acestor notații, până acum, nici revista ,,22’’, nici elita conducătoare a GDS, nu ne-au oferit precizările așteptate, așa încât tare mă tem că, fie și în cazul în care ele vor veni până la urmă, s-ar prea putea să nu își mai aibă rostul. Adică să nu mai prea convingă pe nimeni.

 Cât privește cauzele acestei tăceri mai mult decât surprinzătoare- ca să nu îi spun îngrijorătoare- și aici am putea avansa mai multe ipoteze. Dintre care, două mi se par cele mai apropiate de adevăr: 1. GDS adoptă poziția mutului , așteptând să treacă acele trei zile după care orice știre bombă își pierde actualitatea și lasă locul alteia pe firmament; sau 2. Pur și simplu GDS-ul nu și-a revenit din starea de puternică derută cauzată de cele trei decizii ale (de-acum) foștilor săi membri și face eforturi disperate pentru ca deciziile acestora să nu genereze alte reacții în lanț.

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri