Florin Condurăţeanu: Aţi executat 5.000 de operaţii pe cord deschis. Aţi adus noutăţi în teribila intervenţie în disecţia acută de aortă, în anevrismul aortei toracice, în susţinerea inimii cu balonul-pompă contrapulsiv. Mi se pare extraordinar să aveţi în palmă inima unui om pe care s-o reporniţi după ce aţi reparat-o...
Prof. dr. Horaţiu Moldovan: Operez cu pasiune şi plăcere. Duminica, când nu operez, simt că-mi lipseşte ceva. După intervenţii pe cord deschis, când implantez, de exemplu, cinci by-pass-uri, mă simt obosit, dar am simţământul că am câştigat cursa pentru viaţă. Când în timpul operaţiei se mută lucrarea inimii pe pompa extracorporală, ca să poţi acţiona asupra cordului bolnav, e mai dificilă oprirea inimii decât repornirea ei. După ce ai remediat situaţia, când se reintroduce sângele, inima porneşte automat, se resetează. Mai greu e să o obligi să-şi intre în regimul normal.
F.C.: De unde prelevaţi vasele care creează o ocolire pentru sângele ce era blocat de un baraj pe arteră, adică ce vase utilizaţi în by-pass-uri?
H.M.: Pentru a descoperi barajul în artere, fie cheag, fie îngustare gravă din depunerea de grăsimi, trebuie executată o coronarografie. Cu o sondă se introduce la încheietura piciorului spre abdomen o substanţă de contrast care aduce pe computer imaginea întregului sistem vascular, asemănătoare cu un copac cu toate ramurile lui. Dacă blocajul este într-un loc dificil pe vas, sau există mai multe obstacole, ca un şirag pe vas, se apelează la chirurgia pe cord deschis. By-pass-ul se face ca un traseu paralel prin implantarea unei artere de la pectorali, din abdomen, sau a unui vas de la picior. Dacă se poate rezolva blocarea curgerii sângelui fără chirurgia pe cord deschis, sonda din coronarografie poate sparge cu un balonaş cheagul, poate dilata vasul şi monta un stent, un fel de arc de pix menit să ţină vasul dilatat. Spuneaţi cu îndreptăţire că operaţiile de realizare a by-pass-urilor şi cardiologia intervenţională de dilatare a vasului astupat şi montare de stenturi au însemnat salturi uriaşe în salvarea bolnavilor de inimă. Dar, în viitor, ştiinţa va inventa pastile care să topească blocajul adus de depunerile de grăsimi şi atunci nu se va tăia pieptul pentru a salva irigarea inimii prin by-pass-uri şi nici stenturile nu vor mai fi necesare.
Caseta
Profesorul Horaţiu Moldovan explică şi complicaţiile ce pot apărea la 3-4 zile de la infarct. Cicatricile constituite în muşchiul inimii necrozat ca urmare a nehrănirii cu sânge se pot rupe şi apar rupturi în peretele dintre ventricule sau, mai grav, rupturi în peretele ventricului stâng, cel ce pompează sângele. Chirurgia cardiacă poate coase, petici, repara cu cleiuri adezive aceste rupturi. O îmbunătăţire este montarea în aortă a unui balon contrapulsiv care să susţină inima pompând 25% din debitul sanguin. Reputatul chirurg Moldovan operează şi prolapsul de valvă mitrală şi stenozele mitrale. Inima are nişte supape, valve care nu lasă sângele să circule decât din atriul stâng spre ventriculul stâng. Cu timpul, aceste valve mitrale nu mai închid etanş, ca o uşă dată peste cap. Chirurgul le poate repara sau se grefează alte valve mecanice sau biologice. Valvele mecanice, un dispozitiv metalic se implantează mai ales tinerilor, căci ele nu trebuie înlocuite, dar se impune un tratament continuu cu anticoagulante. La cei în vârstă se grefează valve din ţesuturi de porc sau viţel, ele trebuie schimbate după 15 ani, dar nu implică terapia cu anticoagulante.