Legea a trecut de Senat, aproape cu unanimitate de voturi, și se află, în prezent, pe masa forului legislativ decizional. Însă, cu un aviz al Consiliului Legislativ din care rezultă că proiectul este neclar și impredictibil. Mai mult, el ar impune unor persoane arestate sau judecate în lipsă și care nu știu că sunt condamnate să se prezinte la poliție, altfel riscă încă o condamnare pentru evadare.
Proiectul de lege în discuție propune modificarea Codului penal, mai exact este vizat articolul 285, iar inițiatorul este Guvernul României. În forma actuală, legea prevede că evadarea din starea legală de reținere sau de deținere se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar, când evadarea este săvârșită prin folosirea violenței sau averii, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea exercițiului unor drepturi.
Codul penal consideră evadare două împrejurări. Prima constă în neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deținere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate. A doua constă în părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată a locului de muncă aflat în exteriorul locului de deținere. Pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de evadare se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsă, la data evadării.
Recent, prin Legea 146 din 2021, privind monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare și execuțional penale, sfera de aplicare a infracțiunii de evadare a fost extinsă, fiind asimilată evadării și „încălcarea de către persoana aflată în arest la domiciliu a obligației de a nu părăsi imobilul ori nerespectarea de către aceasta a itinerarului sau a condițiilor de deplasare stabilite potrivit legii”.
Cum justifică inițiatorul acest proiect
Ei bine, Guvernul condus de Marcel Ciolacu susține că și după această completare, „nu orice faptă de sustragere de la executarea unor pedepse privative de libertate intră în sfera de protecție a dreptului penal”. „În aceste condiții, s-a constatat existența unui număr semnificativ de cazuri în care persoane față de care s-a dispus o pedeapsă privativă de libertate persistă în atitudinea de sfidare a legii, sustrăgându-se executării pedepsei. (…) Tolerarea acestei conduite în sfera ilicitului penal ar avea consecințe nefaste. În primul rând, acest fenomen aduce grave prejudicii actului de justiție. Aplicarea unor pedepse definitive privative de libertate care, în unele cazuri, ajung să fie strict formale, întrucât nu sunt executate, afectează funcția de exemplaritate a pedepsei și scade încrederea populației în actul de justiție și respectul față de lege, toate acestea ducând, în cele din urmă, la amplificarea fenomenului infracțional”, se arată în expunerea de motive a Executivului.
Palatul Victoria mai susține că „statul român nu poate rămâne pasiv în urma apariției acestui fenomen, care, în ultima perioadă, a cunoscut o amplificare rapidă, cu atât mai mult cu cât lipsa unei intervenții legislative în materie penală ar putea fi interpretată în mod eronat drept o legitimare a sustragerii de la executarea pedepselor definitive privative de libertate”.
Clemență, dar doar o săptămână
Astfel, în legea propusă, se prevede introducerea unui nou alineat, conform căruia „se consideră evadare și fapta persoanei condamnată la pedeapsa detențiunii pe viașă sau la pedeapsa privativă de libertate de a nu se prezenta la organul de poliție în vederea executării mandatului de executare a pedepsei în termen de 7 zile de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a dispus executarea pedepsei”.
Mai mult, legea propune ca, în cazul neprezentării la poliție, pedeapsa pentru infracțiunea de evadare să se aplice o singură dată, indiferent de numărul de zile cu care s-a depășit termenul de prezentare. De asemenea, Guvernul vrea ca Poliția să devină obligată să sesizeze organele de urmărire penală competente să efectueze urmărirea penală cu privire la infracțiunea prevăzută de acest nou alineat introdus în Codul penal.
Prima dată, Legea a ajuns pe masa Senatului, unde Comisia Juridică a adoptat un raport de admitere. Iar, la finalul lunii octombrie, proiectul a trecut cu 95 de voturi la 1 și o abținere. În 30 octombrie, proiectul a fost transmis Camerei Deputaților, care este for decizional. Comisia Juridică a elaborat un raport de admitere și a transmis legea la plen.
Consiliul Legislativ consideră că proiectul conține o serie de erori majore
Consiliul Legislativ, instituție condusă de fostul ministru al Justiției, Florin Iordache, a analizat, la rândul său, proiectul de lege propus de Guvernul României și, în data de 13 octombrie 2023, a remis un aviz favorabil, dar cu observații și propuneri. Conform acestui aviz, „o astfel de modalitate de reglementare indirectă a unor aspecte de procedură nu îndeplinește condițiile esențiale de claritate și de previzibilitate a legii”.
Potrivit Consiliului Legislativ, „este de analizat în ce măsură stabilirea obligației persoanei condamnate de a se prezenta în termen de 7 zile «de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a dispus executarea pedepsei» este compatibilă cu articolul 550 alineat 1 din Codul de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanțelor penale devin executorii de la data când au rămas definitive”. Avizul arată că trebuie, de asemenea, analizat cum s-ar putea corela o astfel de soluție legislativă cu dispozițiile articolului 555 Cod procedură penală referitoare la punerea în executare a pedepsei închisorii, potrivit căruia punerea în executare se realizează prin emiterea mandatului de exercitare de către judecătorul delegat cu executarea în ziua rămânerii definitive a hotărârii la instanța de fond sau, după caz, în ziua primirii extrasului.
Avizul mai atrage atenția că mai rezultă din această lege că obligația de prezentare la organul de poliție se aplică tuturor categoriilor de persoane condamnate la pedeapsa închisorii, fără a ține seama de faptul că există cel puțin două categorii de persoane care în mod obiectiv nu pot îndeplini această obligație. Este vorba despre cei arestați în alte cauze sau chiar în cea pentru care au fost condamnați, care nu se pot prezenta într-un anumit termen la organul de poliție. Dar mai există și persoane condamnate în lipsă, care nu au fost citate și care nu au luat cunoștință oficial despre condamnare.
Consiliul Legislativ mai subliniază că expunerea de motive ar fi trebuit să cuprindă și precizări referitoare la criteriile care au fost avute în vedere pentru stabilirea termenului de 7 zile, iar, în ceea ce privește obligația poliției de a sesiza parchetul, aceasta este incompletă, întrucât nu ține seama de faptul că darea în urmărire se dispune doar după ce organul de poliție constată imposibilitatea executării mandatului de executare a pedepsei privative de libertate.