Jurnalul.ro Editoriale PSD sau despre partid ca intelectual colectiv

PSD sau despre partid ca intelectual colectiv

de Serban Cionoff    |   

Cine urmărește discuțiile care se poartă după ce PSD a înregistrat, duminică, la europarlamentare, un rezultat pe care (cu o ,,expresie blândă’’) Adrian Năstase l-a numit ,,dezamăgitor’’, discuții care s-au întețit după condamnarea definitivă a lui Liviu Dragnea, va remarca o constantă definitorie a propagandei sorosisto-#rezistente și anume impunerea în mentalul colectiv a ideii că acest partid este, în mod ireversibil, istorie! Mai pe românește spus, că și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul.  PSD urmând să intre în arhive, după unii chiar ,,la lada de gunoi a istoriei’’, iar dacă nu o va face de bună voie și nesilit de nimeni, atunci el va fi constrâns să o facă. De către cine?-aproape că nici nu mai este nevoie să vă spun.

,,PSD trebuie distrus!’’- acesta este ordinul pe unitate lansat de către un scriitor cu ștaif și cu priză în mediul social civic aferent juraților adversari politici ai marelui perdant al votului de duminică și este evident că, într-un fel sau altul, asta se și încearcă din răsputeri, să se facă! Una dintre căile de atac fiind promovarea ostentativă și vehementă a tezei incapacității funciare a PSD de a-și reveni din șoc, adică de a găsi și de a pune în lucru soluții de revigorare și de  relansare. Teză întru susținerea căreia reale și grave erori înregistrate în activitatea partidului în perioada în care Liviu Dragnea a fost președintele său sunt prezentate nu ca erori de etapă, ci ca ținând de însăși structura genetică a sa. Conform aceluiași clișeu desuasiv, readucerea în atenție a unor demersuri care, în ultimii ani, semnalau serioase carențe în activitatea partidului și propuneau soluții punctuale, nu și-ar mai avea rostul, fiindcă, vezi Doamne!, și acestea nu ar fi decât tot istorie!

 Așa se explică de ce pe un anumit canal mediat specializat în scenariile consacrate demonizării PSD a apărut o notiță care dădea de știre cum că Adrian Năstase ,,a scos de la naftalină’’ scrisoarea lui Nicolae Bădălău. Minciună cât casa și încă dublă minciună! În primul rând, nu  este vorba despre ,,scoaterea  de la naftalină’’, din moment ce această scrisoare, datată 8 ianuarie 2018, nu a fost …pusă la naftalină(sâc!) pentru că, așa după cum Adrian Năstase menționa, autorul însuși s-a delimitat de ea. Fapt petrecut în perioada în care Nicolae Bădălău era Președinte al Consiliului Național al PSD, iar circumstanțele în care s-a produs această ,,delimitare’’ sunt încă nelămurite. Pe de altă parte, Adrian Năstase- care, el însuși a fost în perioada 1995-2000 președinte al Consiliului Național al partidului , nu face doar o simplă operație de recuperare a textului. ,,Cred- menționează în mod expres Adrian Năstase- că liderii partidului înainte de a lua ,,decizii de confort’’ după acest rezultat și a pregăti partidul pentru viitoarele competiții electorale, ar trebui să revadă aceste sugestii, făcute în urmă cu un an și jumătate și să-și aducă aminte și de deciziile luate în partid după alegerile locale din 2004’’. Să mai reținem, pentru acuratețea demonstrației, că Adrian Năstase nu comentează textul lui Nicolae Bădălău ci numai îl reproduce, integral, în fotocopie. Așa încât fiecare cititor îl poate cunoaște și îl poate aprecia după cum crede de cuviință să o facă.

 L-am citit și eu cu mare atenție și,de aceea, împărtășesc fără rezerve recomandarea lui Adrian Năstase. Sunt, desigur, foarte multe teme și idei care pot fi reluate și analizate cu argumente pro și contra. Da, date fiind motivele care m-au determinat să fac publice aceste însemnări , mă opresc doar la câteva dintre ele. Astfel, la un moment dat, Nicolae Bădălău, se referă la chestiunea revizuirii strategiei de comunicare a PSD, insistând asupra nevoii de a se pune accent pe diversitate. Deziderat în sprijinul căruia recomandă să existe mai mulți comunicatori , tineri dar și cu experiență, și, totodată, menționează că este nevoie de competență și de deschidere. Or, ce vedem noi dacă analizăm comunicarea PSD în perioada premergătoare europarlamentarelor și a referendumului? Vedem o foarte slabă și neconvingătoare acțiune de comunicare, mai bine spus, de propagandă. (Să nu ne temem de cuvinte atâta vreme cât însuși termenul ,,propagandă’’ vine de la Congregatio de Propaganda Fide,organismul Vaticanului abilitat să promoveze doctrina creștină.)

 Iar când spun că a fost o foarte slabă acțiune de comunicare am în vedere rezultatele la scrutin și la  referendum, care indică fără posibilitate de tăgadă că aceia promotorii de mesaj ai partidului și, în primul rând, strategii în materie ,,nu au găsit tonul potrivit pentru a scoate oamenii la vot’’, așa cum foarte exact a sesizat Dan Andronic.

Ce însemnă acest ,,ton potrivit’’?Asta însemnă că o importantă partea a mesajelor partidului( dacă nu chiar în majoritatea determinantă) nu au fost adecvate mentalului, așteptărilor, aspirațiilor și,de ce nu?, frustrărilor diverselor categorii de populație: în funcție de vârstă, de mediul din care provin, de studii, de naționalitate ș.a.m.d. Altfel spus, a lipsit un exercițiu de analiză și de configurare a particularităților diverselor componente ale conglomeratului numit ,,opinia publică’’, acest ,,despot capricios’’ cum l-a numit Walter Lippmann. Particularități în funcție de care să se fi construit și transmis mesaje particularizate de către comunicatori, ei înșiși cu priză la un segment de public distinct, selectați în funcție de așteptările fiecărei categorii de public țintă. Ca să nu mai lungesc discuția, mă întreb câți specialiști în psihologie socială și, mai departe, cunoscători a  ceea ce, de la Dumitru Drăghicescu și C. Rădulescu-Motru cetire,  se numește psihologia poporului român, au fost angrenați în elaborarea proiectului de comunicare al PSD pentru confruntarea din 2 mai? Desigur, nu pot paria sută-la sută că adversarii  săi au avut în echipă asemenea  persoane , fapt este, însă, că propaganda/comunicarea lor- mă refer atât mesajele persuasive cât și cel desuasive- a fost mai la obiect și în primul rând credibilă. Tocmai pentru că a exploatat punctele tari și punctele slabe ale mentalului nostru colectiv, ale ethosului românesc.

Iar dacă tot am adus vorba despre  disciplina numită psihologie socială,adică despre fundamentarea științifică a deciziei politice, este cazul să întreb în ce măsură a fost capacitat Institutul de Studii Social Democrate ,,Ovidiu Șincai’’-  prestigioasă entitate a mediului științific românesc- la realizarea unor cercetări , a unor diagnoze și prognoze care să ofere decidenților partidului argumente pentru soluții consistente și realiste? Asta ca să nu mai vorbim  despre faptul că multă vreme după ce actuala conducere a partidului și-a preluat mandatul departamentele  PSD au fost sublime dar…au lipsit cu desăvârșire!Ceea ce, neapărat trebuie să menționez, nu s-a întâmplat, de pildă în perioada 1995-2000, când Adrian Năstase era președinte al Consiliului Național al partidului(PDSR la acea vreme), iar departamentele lucrau la foc continuu ca adevărate și eficiente laboratoare de creație colectivă. Așa încât analizele și concluziile lor s-au regăsit în Programul de guvernare al cabinetului conduc de Adrian Năstase, recunoscut până și de cei mai înrăiți dușmani ai săi ca fiind cel mai performant guvern din istoria post decembristă a României, în mandatul căruia țara noastră a încheiat negocierile pentru admiterea în Uniunea Europeană.

 O ală temă sensibilă pe care mai susmenționata scrisoare a lui Nicolae Bădălău o abordează răspicat este aceea  modului în care PSD înțelege și își definește condiția de a face parte din marea familie a social-democrației europene și, totodată, statul țării noastre de stat membru al Uniunii Europene. Motiv pentru care, în ianuarie 2018, domnia sa propunea elaborarea unui document denumit,,Viziunea PSD pentru Europa’’, la elaborarea căruia ar fi trebuit să fie antrenați europarlamentari PSD împreună cu oameni cu experiență internațională din  partid sau apropiați de PSD. Dacă un asemenea document au fost sau nu elaborat, îmi este greu să spun. Ceea ce constat, însă, cu nedumerire este faptul că de pe lista europarlamentarilor agreați ai PSD au lipsit Ioan Mircea Pașcu și Victor Boștinaru, oameni de o incontestabilă calitate profesională și morală, fapt dovedit și răs-dovedit de prestația lor ca adevărații europarlamentari români. Așa după cum aș fi curios să știu în ce măsură substanțialele analize ale Fundației Europene Titulescu, emblematică instituție a mediului științific și diplomatic  al cărei președinte și mentor este prof. univ. dr. Adrian Năstase, au fost valorificate pentru elaborarea viziunii PSD despre mandatul viitorilor săi europarlamentari?

Acestea ar fi, în rezumat, câteva observații în temeiul cărora sunt convins că gestul lui Adrian Năstase de a readuce în atenție scrisoarea deschisă a lui Nicolae Bădălău din ianuarie 2018 nu urmărește, în nic-un caz, ,,scoaterea de la naftalină’’ a acestui foarte important document, așa cum pretind propagandiștii oficinei cu pricina. Fiind vorba, dimpotrivă,  despre un demers absolut necesar și firesc menit să aducă un plus de substanță dezbaterilor care cred că vor urma în PSD după ceea ce tot Adrian Năstase a numit, cu multă înțelepciune și blândețe a fi ,,rezultatul dezamăgitor’’ pentru PSD și pentru simpatizanții săi de duminică 26 mai.

 Dezbateri care, îmi permit să cred că ar trebui să fie organizate nu doar la eșaloanele de vârf ale partidului,  ci la toate nivelele sale. Necesitate dacă nu chiar imperativ care decurge din însăși condiția PSD ca ,,intelectual colectiv’’ în sensul real și profund al ideii de partid modern. Știu că monitorii de bună purtare politico-ideologică îmi vor reproșa că sintagma ,,partidul-intelectual colectiv’’ îi aparține lui Antonio Gramsci, liderul istoric al Partidului Comunist Italian și, ca atare, mă vor acuza că sunt un nostalgic, etc , etc, etc.  La fel de bine pot și trebuie să le menționez faptul că, pe 4 iulie 1928, la procesul intentat autorului ,,Caietelor din închisoare’’, procurorul Isgro a rostit fraza impusă direct de către  dictatorul Benito Mussolini: ,,Timp de douăzeci de ani trebuie să împiedicăm acest creier să funcționeze!’’

 Frază pe care, mai direct sau mai voalat, o regăsim și în discursul fanaticilor promotori ai noii ,,ideologii unice’’ și ai omului său unidimensional. 

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri