Succes mare, menţinut şi astăzi, au înregistrat filmele poliţiste ale lui Sergiu Nicolaescu cu comisari. Ritm, tensiune, interpretări de vârf, distribuţii adunând cele mai iubite figuri de actori. Şi cum nu se putea ca în filmele româneşti de dinainte de 1989 să nu existe un comunist neînfricat, cu coloană verticală, apărător al poporului, Sergiu Nicoaescu a trebuit ca, în „Cu mâinile curate”, să aducă în prim-plan doi comisari: unul venit din Partidul Comunist, jucat de Ilarion Ciobanu, şi un comisar de carieră, apolitic, îndrăgostit de munca lui, în care a excelat Nicolaescu. Făceau echipă în acţiunile de neutralizare a bandelor de borfaşi violenţi, care se înmulţiseră în Bucureştiul de după război. Deşi la început şi-au aruncat vorbe pişcătoare, până la urmă cei doi comisari chiar s-au împrietenit. Minte ascuţită, Sergiu Nicolaescu a făcut ce a făcut şi l-a scos în prim-plan pe comisarul interpretat de el. Cel profesionist, fără să scoată carnetul de partid. Fermecător, frumuşel, cu replică, comisarul Miclovan este cel care i-a cucerit total pe spectatori, iar durul comisar Roman, etalând principii comuniste, a fost vioara a doua în simpatia publicului. În ultima scenă din „Cu mâinile curate”, după ce îi prinde pe răufăcători, un glonţ nebun îl loveşte în piept pe comisarul Miclovan şi acesta moare, şoptind celebra replica: „Un fleac, m-au ciuruit!”. Publicul nici n-a vrut să audă, cum să dispară ucis personajul îndrăgit și l-au asaltat pe Nicolaescu cu cereri exprese să-l reînvie pe fermecătorul comisar apolitic pentru seriile viitoare. Scenaristul, scriitorul Titus Popovici, n-a acceptat reîntoarcerea comisarului iubit de public, însă regizorul Nicolaescu găsise o strategie şi s-a certat cu Popovici. Seria a doua, „Ultimul cartuş”, a fost doar cu comisarul comunist Ilarion Ciobanu, dar apoi întreg şiragul de filme poliţiste marca Nicolaescu l-a reinventat pe simpaticul comisar sub numele de comisarul Modovan, acoperit şi el de succese.