Când autorul spumoasei cărți „De ce nu a ajuns Bulă Președinte” lansa tema, înainte de 2014, Bulă al nostru nu ajunsese încă aspirant la Cotroceni. Dar Carol Roman și-a dat seama că lumea se mișcă rapid, așa încât l-a reabilitat pe Bulă. De la bancurile cu persoane având naivitate înnăscută, satirizate în mediile de școlarizare primare, micul Bulă a crescut, a mers la studii, a trecut și de liceu. Ajuns spre vârsta în care ar trebui să-și facă un rost în viață, el a ales drumul pe scurtătură: a avansat în ierarhia de partid și de stat. În edițiile următoare ale serialului satiric, funcțiile publice spre care aspira personajul persiflat au fost adjudecate prin concursuri aranjate cu anvelopa carnetului de partid, amantlâcuri compensatoare de competențe sau cu diplome false. Infiltrați pe liste au depășit, prin mecanismul democratic al alegerilor mai mult sau mai puțin fraudate, nivelul local și s-au instalat în Casa Poporului, de unde, constituiți în familia transpartinică Bulă - cu frați și surori - emit păreri și propun legi. Teritoriul finanțelor publice este cel în care aceștia se avântă să scurme, lăsând în urmă șanțuri greu de astupat. Cele mai multe idei dospite din acest aluat vizează ajutoare date la tot poporul pe care îl simte la ananghie. Când a fost cu ajutoarele pentru energie, mai toată țara a fost gata-gata să intre la categoria persoanelor vulnerabile. Dacă apare o problemă, detașamentul Bulă sare să o rezolve. Au mirosit că militarii și polițiștii vor să se împroprietărească pe banii statului cu case, hop o lege pentru plata ratelor din bugetul public. Apoi, modelul s-a extins precum viroza: de ce doar militarii și polițiștii, nu și procurorii și judecătorii? Lansăm o lege similară și pentru aceste categorii năpăstuite care au lefuri mari și condiții excepționale de pensionare pentru a judeca astfel netulburați de fluctuațiile pieței imobiliare. Autor al ideii legislative este un liberal din Iași, Alexandru Muraru.
Pofta vine mâncând, așa încât, după meciul cu piftii, sarmale și cârnați, un parlamentar PSD pune pe tavă o idee și mai bățoasă: să suporte statul o parte din ratele celor care au credite bancare! Ăsta da Bulă,devine șeful lor,greu de detronat!Până acum,deputatul nu se remarcase pe acest teren, dar fiecare ales al poporului poartă în geanta diplomat bastonul de mareșal, și poate fi avansat rapid, chiar și în vacanța parlamentară pe soclul ridicolului periculos. Marius Ostaficiuc a dat amănunte despre cum ar trebui statul să-i ajute pe cei cu credite: să fie puse în seama bugetului public sau a băncilor 2 la sută din dobândă, ceea ce ar mai diminua efortul provocat de creșterea ROBOR sau IRCC. Este bine să privim spre biografiile celor doi deputați care anganjează statul în cheltuieli aberante, cu beneficii direcționate spre categorii limitate. Amândoi sunt din Iași, deci putem gândi că sunt într-o concurență locală în fața electoratului. Ambii nu au nici în clin, nici în mânecă, prin studii, cu sectorul economic vizat. Liberalul e politolog, pesedistul e jurist. Cei doi nu au lucrat niciodată în sectorul privat, sunt bugetari pursânge. Muraru este istoric, a luat ceva foloase din consiliile de administrație pe unde a fost plasat de liberali. Pesedistul din Iași a pornit școlarizarea mai de jos - a fost electrician până să ia diploma de jurist. S-a rodat pe la cabinetele unor demnitari; pe drumul spre deputăție a lucrat la salubritatea Iașiului și la direcțiile de drumuri, cu salariul completat din CA-uri locale. O remarcă în plus pentru Ostaficiuc: din declarația de avere nu figurează cu împrumuturi luate de la bănci, dar are înscrise împrumuturi date la persoane fizice. Va experimenta înlesniri la plată pentru banii pe care îi are de încasat, așa cum părea să tragă pe spinarea statului „bunătatea” lui?
Sunt câteva detalii semnificative din biografiile celor doi legiuitori care „gândesc” cum să fie dirijat banul public, strâns de la tot poporul, pentru a fi distribuit preferențial unor interese individuale. Referitor la ideea participării tuturor la efortul de returnare a creditelor bancare luate în condițiile de risc personal asumat prin contract, nu apare încă informația dacă Ostaficiuc are suportul partidului pentru o asemenea inițiativă legislativă. Deoarece PSD are antecedente în domeniul legiferării activității financiar-bancare, cu consecințe care au fost cu greu estompate de mediul economic, s-ar cuvine să aflăm la ce să ne așteptăm, mai ales că rotativa coaliției aduce din aprilie premier social-democrat. Se pot lua decizii administrative pentru stabilirea dobânzilor, dar să nu uităm că încercările de plafonare anterioare nu au pârghii constituționale și introduceau elemente arbitrare în mecanismul economic.
Dacă scoatem acțiunile emanate de la „Bulă& frații” din decizia legislativă, credem că sunt posibile măsuri reale pe care Parlamentul le poate adopta în domeniul protecției consumatorilor de servicii financiar bancare. Banca Națională a României a avansat spre Guvern o propunere de preluare a supravegherii acestor servicii. Ele se află acum în aria de competență a ANPC, dar este evident că posibilitățile instituției, focalizate pentru controale prin HoReCa, sunt limitate în acoperirea acestei activități specializate. Deoarece BNR nu are drept de inițiativă legislativă, doar Guvernul sau Parlamentul pot acționa pe acest teren care modifică legea de funcționare a băncii centrale.
Minunile legislative fecundate la Iași sunt pe alături de realitatea economică, dar vor să o paraziteze cu rosturi suplimentare ale bugetului public și așa cocoșat de sarcini. Ele nu sunt aruncate întâmplător în spațiul public. Declarațiile lui Ostaficiuc au venit exact înaintea ședinței de politică monetară a BNR. Decizia de mărire graduală a dobânzii-cheie este impusă de nivelul încă ridicat al inflației și se înscrie în prerogativele băncii centrale, ca instrument al politicii monetare. Lăsată singură să se lupte cu inflația, fără suportul unor politici fiscale restrictive din partea executivă, banca centrală poate fi însă sufocată de cereri aberante de intervenție. O creștere cu 0,25 pp a dobânzii de politică monetară, de altfel anticipată, ajunsă acum la 7%, mai dă un respiro Guvernului să se adapteze la timpul dobânzilor mari. Inflația mare la timp de alegeri dărâmă multe scaune și alde Bulă se pregătesc de pe acum să strige în campania electorală: Noi v-am zis!