Între timp, ucrainenii organizează o apărare eroică a țării lor, însuflețită de conducerea președintelui Volodimir Zelenski. Confruntați cu o escaladare a atacului și cu afirmațiile absurde ale Kremlinului care le neagă identitatea națională, ucrainenii au dat dovadă de unitate și rezistență. Blocat în trecut, poate că președintele rus Vladimir Putin s-ar fi convins singur că Ucraina îi aparține, în viziunea sa despre o „Rusie mai mare”. Dar ucrainenii au demonstrat că țara lor le aparține și că intenționează ca aceasta să aibă un viitor european.
Uniunea Europeană a intrat în acțiune. În timp ce unii se așteptau să ne frământăm, să nu fim de acord și să amânăm, am acționat cu o viteză record pentru a sprijini Ucraina, rupând tabuurile pe parcurs. Am impus sancțiuni fără precedent oligarhilor legați de Kremlin și celor responsabili de război. Măsuri care erau de neconceput cu doar câteva zile în urmă – cum ar fi interzicerea băncilor ruse importante din sistemul SWIFT și înghețarea activelor băncii centrale ruse – sunt acum în vigoare. Și pentru prima dată, UE sprijină statele membre în timp ce furnizează echipamente militare Ucrainei aflate în conflict, mobilizând 500 de milioane de euro (553 de milioane de dolari) în cadrul Facilității europene pentru pace.
Am făcut toate acestea împreună cu alte țări pentru a asigura un efect maxim. Statele Unite, Regatul Unit, Canada, Elveția, Japonia, Singapore și multe alte importante centre financiare și economice ni s-au alăturat în adoptarea de sancțiuni dure. Indignarea internațională împotriva Rusiei este în cascadă, chiar și în sport și arte. O învălmășeală de companii panicate părăsește piața rusă.
Totuși, știrile de la sol în Ucraina sunt îngrozitoare și serioase și nimeni nu știe cum se va termina acest război. Putin va încerca să scuze vărsarea de sânge pe care a declanșat-o prezentând-o ca un produs secundar inevitabil al unei ciocniri mitice dintre Vest și Restul; dar nu va convinge aproape pe nimeni. Marea majoritate a țărilor și a oamenilor din întreaga lume refuză să accepte o lume în care un lider autocrat poate pur și simplu să pună mâna pe orice dorește prin agresiune militară.
Pe 2 martie, o majoritate covârșitoare a Adunării Generale a Națiunilor Unite – 141 de țări – a votat pentru a susține drepturile suverane ale Ucrainei, denunțând acțiunile Rusiei drept o încălcare clară a Cartei ONU și a dreptului internațional. Doar patru țări au votat cu Rusia (cele 35 rămase s-au abținut). Această manifestare istorică a consensului global arată cât de mult și-au izolat țara liderii Rusiei. UE a muncit din greu pentru a obține acest rezultat la ONU și suntem pe deplin de acord cu secretarul general al ONU, António Guterres, că misiunea acum este de a pune capăt violenței și de a deschide ușa diplomației.
În săptămâna de după invazia Rusiei, am asistat și la nașterea tardivă a unei Europe geopolitice. De ani de zile, europenii au dezbătut cum poate fi făcută UE mai solidă și mai conștientă de securitate, cu unitatea de scop și capabilități de a ne urmări obiectivele politice pe scena mondială. Acum, probabil, am mers mai mult pe această cale în ultima săptămână decât am făcut-o în deceniul precedent.
Aceasta este un binevenit parcurs, dar mai sunt multe de făcut. În primul rând, trebuie să ne pregătim să sprijinim Ucraina și oamenii săi pe termen lung – atât pentru binele lor, cât și pentru al nostru. Nu va exista securitate pentru nimeni dacă îi permitem lui Putin să triumfe. Dacă nu mai există reguli, toți vom fi în pericol. De aceea trebuie să ne asigurăm că o Ucraina liberă supraviețuiește. Și în acest scop, trebuie să menținem o deschidere pentru ca Rusia să revină la rațiune, astfel încât pacea să poată fi restabilită.
În al doilea rând, trebuie să recunoaștem ce înseamnă acest război pentru securitatea și rezistența europeană în sens mai larg. Luați în considerare dimensiunea energetică. În mod clar, reducerea dependenței noastre de importurile de energie de la puterile autoritare și agresive este un imperativ strategic urgent. Este absurd că am finanțat literalmente capacitatea oponentului nostru de a duce război. Invazia Ucrainei ar trebui să dea un nou impuls tranziției noastre către energia verde. Fiecare euro pe care îl investim în dezvoltarea surselor regenerabile la domiciliu va reduce vulnerabilitățile noastre strategice, precum și va ajuta la evitarea schimbărilor climatice catastrofale.
În al treilea rând, într-o lume a politicii de putere, trebuie să ne dezvoltăm o capacitate mai mare de a ne apăra. Întărirea apărării noastre înseamnă abordarea rețelelor de dezinformare agresive ale Rusiei și urmărirea ecosistemului de finanțare și trafic de influență al Kremlinului.
Da, aceasta include mijloacele militare și trebuie să le dezvoltăm mai mult. Dar esența a ce a făcut UE săptămâna aceasta a fost să folosească toate politicile și pârghiile – care rămân în principal de natură economică și de reglementare – ca instrumente de putere. Ar trebui să ne bazăm pe această abordare în săptămânile următoare, în Ucraina, dar și în altă parte, după cum este necesar.
Sarcina de bază pentru „Europa geopolitică” este simplă. Trebuie să folosim noul nostru simț al scopului mai întâi pentru a asigura o Ucraina liberă și apoi pentru a restabili pacea și securitatea pe continentul nostru.
Autorul:
Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, este vicepreședinte al Comisiei Europene pentru o Europă mai puternică în lume.
Copyright: Project Syndicate, 2022. www.project-syndicate.org
Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic