Revoltată de ororile care au avut loc la Caracal şi de faptul că Alexandra Măceşanu nu a fost salvată deşi a cerut de trei ori ajutor la 112, o fostă operatoare a serviciului unic de urgenţă a transmis, pe Facebook, că, dacă nu ar fi plecat deja din sistem, ieşea acum cu siguranţă, scrie Observator.tv.
O fostă operatoare de la 112 din judeţul Mehedinţi, Cristina Şoloiu, şi-a amintit unul dintre primele cazuri pe care le-a avut, în iarna anului 2005.
Era vorba despre un adolescent de vârsta Alexandrei, tot 15 ani. Băiatul din satul Noapteşa, care stătea la internat la un liceu din Herculane, se rătăcise în viscol, era îngheţat, înfometat şi epuizat. Luase autobuzul spre casă. Nu-şi anunţase părinţii că vine acasă.
„La Baia de Aramă, însă, toţi călătorii au fost daţi jos, pentru că autobuzul nu mai putea înainta din cauza troienelor. Era după-amiază, în jur de ora 4, iar băiatul nostru a pornit-o pe jos spre Noapteşa, aflată cam la 30 de kilometri distanţă. Nu ştiu ce l-a făcut să creadă că va reuşi să ajungă: poate mai făcuse drumul şi altădată, poate n-a avut pe moment altă soluţie, poate a fost puţin inconştient sau prea încrezător în forţele lui. Părinţii nu-l aşteptau, pentru că nu le spusese că vine acasă. Mobil nu avea şi, chiar dacă ar fi avut, nu era nicio reţea în zonă pe timpul acela", a povestit Cristina Şoloiu, pe reţeaua de socializare.
Fosta operatoare de la 112 tocmai intrase în tura de noapte. La un moment dat, în mijlocul nopţii, de la un telefon public, băiatul a sunat după ajutor.
„Apelul a venit în toiul nopţii. După vreo nouă ore de mers prin zăpadă, ud, îngheţat, flămând şi speriat, băiatul care mergea acasă, la Noapteşa, a realizat că nu mai ştie unde se află. A sunat la 112 de la un telefon public din mijlocul lui nicăieri - nici vorbă de localizare la momentul acela, ne apărea doar că este un post public Romtelecom. Am transferat apelul la poliţie. După ce l-a chestionat scurt pe copil, poliţistul Pârvulescu a înţeles gravitatea situaţiei şi a introdus în conferinţă Poliţia Baia de Aramă, mai precis pe ofiţerul de serviciu Căpăstraru, care presupun că făcea parte din aceeaşi specie aproape extinctă ca şi colegul său. După ce a aflat când pornise băiatul din Baia de Aramă şi după ce i-a cerut să-i descrie exact ce vede (o clădire dezafectată, pe care rămăseseră litereleşi), poliţistul Căpăstraru şi-a dat seama unde se afla rătăcitul: undeva la mijlocul drumului, în zona Bala", a relatat fosta operatoare 112.
Refalizând unde este băiatul, poliţistul l-a dirijat spre casa soacrei sale.
„ - Şi acum închizi telefonul şi o iei pe stradă în jos. Nu prima, nu a doua, a treia casă pe dreapta are un gard verde. Baţi în poartă şi spui că te-am trimis eu. Acolo stă soacră-mea. Să-ţi dea ceva să mănânci şi să te culce acolo, la ea, că mâine vin eu şi te duc acasă.
- Nu, nenea, ştiţi... Eu vreau să ajung la Noapteşa, la părinţi..., încerca copilul să bâiguie, cu vocea aprope stinsă de frig, foame şi oboseală.
- Măi, băiete, nu ajungi nicăieri în noaptea asta. Ai tăi nici măcar nu ştiu că vii. Du-te acolo unde îţi spun eu, c-o sun acum pe soacră-mea să-ţi dea drumul. Ireal, nu?, se întreabă acum Cristina Şoloiu.
Între timp, părinţii au fost anunţaţi că băiatul este în siguranţă, iar Cristina Şoloiu spune că a fost mândră că facea parte dintr-un sistem care salvează vieţi.
"Dar mândria mea a murit încet şi chiar a fost înlocuită de o ruşine imensă...".
„Voi avea mereu tot respectul pentru poliţistul care n-a stat să se gândească la proceduri, ci a acţionat rapid, în condiţiile date (un copil îngheţat şi epuizat, într-o noapte geroasă, într-un loc greu accesibil din cauza zăpezii mari).
A acţionat rapid, dar, mai ales, a acţionat uman. Astfel că băiatului din Noapteşa nu i-a fost frânt drumul la 15 ani, în mijlocul lui nicăieri.
Din nefericire, mândria mea a murit încet şi chiar a fost înlocuită de o ruşine imensă, după Apuseni şi după Colectiv şi după crima de la metrou, din motive pe care nu le voi detalia aici. Cert este, aşa cum îi spuneam unui prieten în seara asta, că, dacă n-aş fi ieşit deja din sistem, ieşeam acum cu siguranţă.
Cum aş mai fi putut să-mi îmbrăţişez copiii, ştiind că o fată puţin mai mare decât ei nu va mai fi niciodată îmbrăţişată de mama ei? Că a fost chinuită şi batjocorită în feluri inimaginabile şi înainte şi după moarte, iar eu sunt parte a sistemului care n-a fost în stare s-o salveze?
Plecaţi, toţi! Voi, cei buni, plecaţi acum! Nu mai giraţi incompetenţa ucigaşă a celorlalţi! Nu mai permiteţi să fiţi băgaţi în aceeaşi oală cu ei! Nu mai munciţi pentru ei sau în locul lor! Sistemul trebuie dărâmat şi reconstruit de la zero, e singura şansă. Nu ştiu ce să mai zic. Poate doar că îmi pare atât de rău pentru tot, încât simt că mi se rupe inima", a mai scris Cristina Şoloiu.
Postarea acesteia Cristinei Şoloiu are peste 1600 de distribuiri.