De şapte ani, sectorul Construcţiilor a intrat într-o criză fără precedent care ar putea să compromită marile lucrări de infrastructură, pe o perioadă foarte lucngă de timp. De la ingineri şi arhitecţi, până la muncitori calificaţi sau chiar necalificaţi, foarte mulţi dintre oamenii care au lucrat în construcţii în ultimii zece ani au plecat din ţară, profesorii universitari cei mai buni şi chiar maiştrii care formau tinerele generaţii au ieşit din activitate, iar tinerii nu au unde să practice meseria, chiar dacă se duc la cursuri de formare sau la universităţi de profil. Efectul de domino ar putea duce la un dezastru pe termen lung.
Piaţa Construcţiilor se prăbuşeşte, anunţă patronatele din domeniu, care trag un semnal de alarmă şi cer guvernului să urgenteze crearea unei strategii naţionale pentru repunerea pe picioare a acestui sector de activitate. Perioada foarte lungă, de peste şapte ani, în care lucrările mari de infrastructură au fost blocate, fie prin nealocarea de fonduri, fie din cauza legislaţiei care a permis întârzierea din cauza contestaţiilor la licitaţiile publice, au dus la slăbirea firmelor care ar putea executa cele mai importante lucrări de dezvoltare. Chiar dacă ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, a declarat că executivul nu este îngrijorat de situaţia viitoarelor lucrări de infrastructură, pentru că sunt pe piaţa liberă suficiente firme care să poată participa la licitaţii cu un portofoliu bogat şi cu experienţă în acelaşi domeniu, patronatele din construcţii atrag atenţia asupra lipsei de personal din domeniu, care va face imposibilă executarea lucrărilor.
Firmele sunt falimentate de dezvoltarea imobiliară
În mod ciudat, ceea ce pare a fi o creştere a pieţei, în ultimii doi ani, este de fapt o stagnare sau chiar un pas mare spre faliment al multor firme din domeniu. Cristian Erbaşu, preşedintele Federaţiei Patronatelor Societăţilor din Construcţii (FPSC), a explicat că oamenii lipsesc atât din firmele româneşti, cât şi din cele străine care ar putea câştiga licitaţiile, în baza portofoliului şi a experienţei anterioare, dar fără muncitori şi ingineri nu se pot face noile lucrări. “De aproximativ doi ani, sectorul construcţiilor funcţionează cu un singur motor, cel din rezidenţial, clădiri de birouri, centre comerciale sau industriale. noi nu ne bucurăm de creşterile care se înregistrează în acest domeniu, pentru că, de fapt, nu reprezintă o dezvoltare a Construcţiilor. Cele mai importante lucrări sunt în infrastructură. Avantajul la construcţiile civile este acela că nu există o birocraţie atât de mare ca în cazul proiectelor celor cu statul, dar pentru constructor este o apăsare financiară, pentru că pe piaţă nu există şi alte categorii de construcţii, astfel încât investitorii din zona imobiliară îşi permit să facă presiune pe preţ, iar constructorii au ajuns să accepte să lucreze la preţuri mai mici decât costurile”, spune Cristian Erbașu.
Lipsa de strategie la nivel naţional
Şi lipsa de strategie şi de predictibilitate distruge piaţa construcţiilor. “Acum suntem circa 360.000 de specialişti în construcţii, din 800.000 de oameni, câţi erau în 1989. Numărul firmelor s-a redus deja la o treime faţă de câte erau în 2007. Nu avem o strategie a investiţiilor pe următorii cinci ani şi nici nu am avut-o, în ultimii 20 de ani. Chiar şi atunci când lansăm strategii, ne axăm mai mult pe studii de fezabilitate. Acolo se pot scoate nişte bani, fără să fie foarte justificaţi”, a explicat, pentru Jurnalul Naţional, Adriana Iftime, director general al FPSC. Constructorii mai sunt revoltaţi şi de fenomenul din ce în ce mai accentuat al muncii la negru din acest domeniu, pentru că muncitorii sunt plătiţi mult mai bine de către cei care nu plătesc taxe şi impozite pentru angajaţi, deci nu mai acceptă să lucreze cu un contract pe bani mai puţini. “Nu vorbeşte nimeni despte munca la negru în mod serios. Noi, ca patronat, suntem cei care vorbim despre acest lucru şi tragem un semnal de alarmă, în loc să rezolve această problemă autorităţile”, mai spune Adriana Iftime.
Niciodată nu am simţit revolta din această perioadă. În 2016, firmele au fost într-o oarecare stagnare, dar începând din această toamnă, vor apărea nişte investiţii. S-au semnat şi se vor semna contracte pe fonduri europenne şi e foarte posibil să rămână statul cu contractele nerealizate, pentru că nu mai avem forţă de muncă.
Patronatele din Construcţii atrag atenţia asupra faptului că au plecat foarte mulţi specialişti din ţară şi nici nu există o politică de educaţie în domeniu.
Copiilor trebuie să li se arate şi partea frumoasă a acestei meserii, eu sunt inginer constructor, am făcut 36 de ani şantier şi sunt încă îndrăgostită de meseria asta, pentru că e foarte frumoasă.
Criza de forţă de muncă este creată pe de o parte de numărul mare de tineri care nu fac studii şi nu îşi găsesc locul decât în Construcţii sau în Agricultură, dar muncind la negru, ca necalificaţi. Pe de altă parte, nu li se cultivă din şcoala primară dorinţa de a se pregăti pentru o viitoare meserie.