În timp ce statele europene reacționează rapid la criza energetică – reactivând centrale pe cărbune sau amânând închiderea unor capacități – România își reduce propriile surse de producție.
Un exemplu clar este Complexul Energetic Oltenia, unde activitatea a fost diminuată, deși rolul său în sistemul energetic este esențial. În paralel, compania a acumulat costuri uriașe pentru certificatele de CO2, depășind 3 miliarde de euro.
Potrivit analizei, aceste costuri ar fi putut fi renegociate în contextul unei situații de forță majoră la nivel european – o soluție pe care alte state au folosit-o pentru a-și proteja economia și cetățenii.
Consecințele sunt directe și vizibile: facturi mari pentru populație, presiune asupra mediului de afaceri și o dependență tot mai mare de importuri.
Deși România dispune de gaze naturale, hidroenergie și un mix energetic diversificat, aceste avantaje nu se reflectă în realitatea de zi cu zi a cetățenilor.
Analiza ridică o întrebare esențială: cum a ajuns o țară bogată în resurse să fie vulnerabilă energetic?
Răspunsul indică nu lipsa de potențial, ci lipsa unei strategii clare și a unei decizii ferme de a pune interesul național pe primul loc.
Pentru că, în final, energia nu este doar o problemă economică, ci una de siguranță și suveranitate.