Într-un document de analiză, acesta susține că țara noastră nu ar mai trebui să se prezinte drept un simplu „flanc estic” al Alianței, ci să își asume rolul de „Platformă Strategică Euro-Atlantică a Mării Negre”, un centru regional pentru securitate, energie, industrie și conectivitate.
România ar trebui să ceară un nou statut strategic în NATO
Potrivit documentului elaborat de Dumitru Chisăliță, conceptul de „flanc estic” este depășit, deoarece descrie România ca pe o zonă periferică și defensivă. În schimb, autorul susține că țara ar trebui să fie recunoscută drept o platformă strategică ce conectează securitatea NATO, infrastructura energetică, industria de apărare și reconstrucția Ucrainei.
În opinia sa, schimbarea nu este doar una de terminologie, ci presupune redefinirea rolului României în arhitectura de securitate euro-atlantică.
Marea Neagră, un punct-cheie pentru securitatea Europei
Analiza pornește de la contextul geopolitic actual, marcat de războiul din Ucraina, de presiunile privind creșterea cheltuielilor pentru apărare și de importanța tot mai mare a regiunii Mării Negre.
Dumitru Chisăliță consideră că România ar trebui să profite de deciziile NATO și ale Uniunii Europene privind consolidarea infrastructurii de apărare și să transforme Marea Neagră într-un pol al securității, energiei și conectivității regionale.
Neptun Deep și Portul Constanța, proiecte strategice
Un capitol important este dedicat securității energetice. Autorul arată că România are avantaje competitive prin exploatarea gazelor din Marea Neagră, proiectul Neptun Deep, Coridorul Vertical de gaze și dezvoltarea energiei nucleare.
În același timp, Portul Constanța este prezentat drept un obiectiv strategic care ar trebui transformat într-un „Rotterdam al Mării Negre”, capabil să deservească atât transportul comercial, cât și logistica militară NATO și fluxurile de mărfuri către Ucraina și Republica Moldova.
Propuneri pentru NATO, Uniunea Europeană și SUA
Documentul include o serie de măsuri pe care România ar trebui să le promoveze în relația cu partenerii occidentali.
Printre solicitările adresate NATO se numără:
- consolidarea prezenței aliate la Marea Neagră;
- protejarea infrastructurii energetice și submarine;
- integrarea Portului Constanța în planurile de mobilitate militară;
- dezvoltarea unor centre regionale pentru producția și mentenanța echipamentelor militare;
- extinderea supravegherii maritime, aeriene și cibernetice în regiune.
În relația cu Uniunea Europeană, Dumitru Chisăliță propune finanțarea prioritară a infrastructurii dual-use, dezvoltarea hubului european de securitate maritimă la Marea Neagră și includerea României în proiecte strategice privind materiile prime critice, energia nucleară, semiconductorii și cloud-ul securizat.
De asemenea, autorul consideră că Statele Unite ar trebui să sprijine investițiile în infrastructura energetică, co-producția de echipamente militare și dezvoltarea unor parcuri industriale cu utilizare duală în România.
Ce nu ar trebui să accepte România
În document sunt enumerate și câteva linii roșii pe care România ar trebui să le susțină în negocierile internaționale.
Printre acestea se află:
- evitarea reducerii importanței Mării Negre în raport cu regiunea baltică;
- refuzul contractelor de apărare fără transfer tehnologic și participare industrială românească;
- evitarea finanțării unor coridoare alternative care ocolesc infrastructura României;
- tratarea proiectului Neptun Deep ca activ strategic regional, nu doar ca investiție comercială.
„România nu trebuie să ceară doar garanții, ci să propună o arhitectură”
Alte state au dezvoltat acțiuni specifice din care Romania trebuie sa învețe:
- Polonia a transformat terminalul LNG Świnoujście, Baltic Pipe și investițiile militare într-un pachet de securitate națională. România trebuie să lege Constanța, Neptun Deep, Coridorul Vertical și industria de apărare într-un pachet similar.
- Grecia și-a crescut relevanța strategică prin Alexandroupolis: terminal LNG, port cu valoare militară și poartă spre Balcani. Constanța poate avea un rol mai mare, dar are nevoie de investiții rapide și guvernanță integrată.
- Turcia a folosit poziția la Strâmtori, industria militară și diplomația regională pentru a deveni actor indispensabil în Marea Neagră. România trebuie să devină indispensabilă prin predictibilitate euro-atlantică, infrastructură și securitate energetică.
Reindustrializarea Europei nu este o temă nostalgică, ci o necesitate de securitate. Războiul din Ucraina a arătat că economia europeană nu produce suficientă muniție, drone, senzori, componente electronice, echipamente de apărare aeriană și capacități de reparație. În paralel, competiția cu China a arătat vulnerabilități în materii prime critice, baterii, semiconductori și lanțuri de aprovizionare.
UE a stabilit prin Critical Raw Materials Act ținte pentru 2030: cel puțin 10% din consumul anual al UE extras în UE, 40% procesat în UE, 25% reciclat și nu mai mult de 65% dependență de o singură țară terță pentru orice material strategic. Acest cadru trebuie folosit de România pentru proiecte de procesare, reciclare, rafinare și stocare strategică, nu doar pentru extracție.
Ce trebuie să ceară România, acces la finanțare europeană pentru parcuri industriale dual-use; includerea Portului Constanța și a coridoarelor feroviare spre Ucraina și Moldova în lista proiectelor strategice europene; centre de mentenanță pentru echipamente NATO; contracte de offset și co-producție; integrarea IMM-urilor românești în lanțurile de aprovizionare ale industriei de apărare americane și europene.
Digitalizarea și tehnologiile critice. O platformă strategică modernă nu este doar port, conductă și bază militară. Este și cloud securizat, date, AI, cyber, semiconductori, senzori, comunicații, identitate digitală și reziliență operațională. UE are deja cadrul AI Act, intrat în vigoare la 1 august 2024, și obiectivul de a dubla cota europeană pe piața globală a semiconductorilor la 20% prin European Chips Act. România trebuie să lege aceste politici de securitatea Mării Negre.
Prioritatea nu trebuie să fie o digitalizare administrativă fragmentată, ci construirea unei infrastructuri digitale de securitate, cloud guvernamental interoperabil cu cerințele NATO, centre de date alimentate prin energie sigură, capacități cyber pentru infrastructuri critice, programe AI pentru logistică, securitate maritimă, predicție energetică și managementul crizelor.
Cum evităm dependențele
- Introducerea criteriului de securitate națională în achizițiile de cloud, 5G/6G, porturi, energie și date publice.
- Contracte multivendor și interoperabilitate, pentru a evita captivitatea tehnologică.
- Centre regionale de testare cyber pentru energie, transport, porturi și administrație publică.
- Parteneriate cu SUA, UE, Coreea de Sud, Japonia și Taiwan pentru componente, semiconductori, securitate software și training.
- Politică de date suverane: datele critice ale statului și infrastructurilor esențiale trebuie stocate și procesate în jurisdicții sigure și auditabile.
Apărarea și industria militară NATO se află într-o schimbare industrială majoră. Planul actualizat de producție de apărare al NATO urmărește agregarea cererii, semnale clare de comandă pe termen lung, standardizare și creșterea capacității industriale. La Ankara, forumul industriei de apărare a confirmat orientarea către co-producție, mentenanță în Europa și extinderea capacităților de supraveghere, rachete, drone și transport strategic.
România trebuie să ceară ca Marea Neagră să fie tratată nu doar ca spațiu de risc, ci ca teatru de investiție industrială. Portul Constanța, baza Mihail Kogălniceanu, coridoarele feroviare și rutiere spre Ucraina și Moldova, Dunărea și infrastructura energetică offshore formează o rețea dual-use. Aceasta trebuie finanțată ca infrastructură NATO–UE.
În concluzie, Dumitru Chisăliță afirmă că România are nevoie de o nouă doctrină de poziționare în cadrul NATO și al Uniunii Europene.
„România nu cere doar garanții; România propune o arhitectură. România nu este marginea alianței; este platforma prin care alianța își apără și își proiectează interesele la Marea Neagră”, este mesajul central al documentului, care susține că țara noastră trebuie să fie definită prin capacitatea de a genera securitate, conectivitate și dezvoltare regională, nu doar prin vulnerabilitatea sa geografică.