„Deși sunt considerate legume, din punct de vedere botanic roșiile sunt fructe. Și da, există legende urbane care sugerează că roșiile sunt toxice”, devoala dr. William W. Li în lucrarea „Mănâncă și învinge dieta” (Editura Lifestyle, 2024). Dar? „Originare din America de Sud, roșiile sunt folosite la gătit de cel puțin 2.000 de ani. În limba aztecilor nahuatl, ele erau denumite tomatl, adică fruct umflat. Conchistadorul spaniol Hernán Cortez a întâlnit roșiile în călătoriile sale și le-a introdus în Europa la începutul secolului al XVI-lea, când au prins rădăcini în societatea spaniolă și italiană. Totuși primele roșii care au ajuns în zona Mediteranei erau galben-portocalii, nu roșii. Această culoare, împreună cu forma lor rotundă, a condus la denumirea pomme d’oro (pomo-doro) - literalmente, mărul auriu”.
De la aristocrați, la țărani
Dar de unde provine mitul roșiilor toxice? „În secolul al XVI-lea, roșiile erau inițial disponibile doar familiilor europene bogate. Mitul roșiilor toxice a debutat când fructele erau prezentate de aceste familii pe tăvi de cositor obținut din aramă și plumb. Acidul din roșii activa plumbul din tăvi, care era apoi absorbit de miezul cărnos. Cei care mâncau roșiile sufereau apoi de otrăvire cu plumb. Fără să-și dea seama la vremea aceea care era cauza, oamenii au identificat în mod eronat roșiile ca fiind vinovatele. Drept urmare, clasa superioară a evitat roșiile și le-a dat țăranilor”.
Atropină pentru pulsul slab
Care nu aveau tăvi din plumb… „Evident țăranii nu au suferit nicio intoxicație. Prin urmare, folosirea roșiilor în gătitul tradițional își avea deseori originea în rețetele rurale. Mitul toxicității roșiei este amplificat de clasificarea sa botanică. Roșiile fac parte din familia solanaceelor (a mătrăgunei sau beladonei), care include peste 2.000 de specii diferite de plante. Unele specii sunt într-adevăr otrăvitoare, cum sunt Atropa belladonna și rădăcina de mătrăgună, dar ambele plante au fost folosite și în medicină. Una dintre așa-numitele lor toxine se numește atropină, o substanță chimică pe care cardiologii o folosesc pentru a trata pulsul slab”.
Împotriva răului de mare
În continuare: „Mai este folosită și de oftalmologi pentru a dilata pupila, dar și de medicii militari pentru a trata intoxicația cu monoxid de carbon. O altă utilizare este medicamentul scopolamină, care este folosit pentru tratarea răului de mare. Roșiile nu conțin toxine. Numeroasele date clinice și anii de experiențe pe oameni au demonstrat că roșiile sunt un aliment sigur. La fel sunt și alte alimente din aceeași familie, precum vinetele, cartofii, ardeii grași și ardeii iuți. Adio, legendă urbană!”.
Licopenul, arma secretă
Mai mult: „Deși roșiile își au originea în America și apoi au călătorit spre zona Mediteranei, ele și-au făcut drum și către sud-estul Asiei prin colonizatorii spanioli, apoi către Filipine și într-un final în China. Poate că nu asociezi roșiile cu gastronomia asiatică, dar în China roșiile sunt gătite în omletă, sunt prăjite la foc iute alături de carnea de vită și sunt adăugate în supă, mai ales în rețetele gătite în casă. Roșiile conțin numeroși compuși bioactivi, inclusiv licopen, acid clorogenic și quercetină. Dintre aceștia, licopenul a fost cel mai studiat”.
Translicopen, cislicopen
Rezultatul? „Licopenul activează termogeneza în grăsimea brună și întrerupe crearea de noi celule adipoase. Este și antiinflamator și poate înfometa cancerul și grăsimea prin reducerea alimentării lor cu sânge. Dacă roșiile sunt gătite, este mai ușor pentru organism să absoarbă licopenul în fluxul sanguin”. Cum așa? „Forma chimică a licopenului, denumită translicopen, se găsește în roșiile culese de pe vrej. Această formă este mai greu de absorbit de către organism. Prepararea termică a roșiilor transformă translicopenul într-o formă denumită cislicopen, care este absorbit cu ușurință de organism. Sosul de roșii este gătit și consumul său generează valori mai mari ale acestui compus bioactiv în sânge”.
„Mitul toxicității roșiei este amplificat de clasificarea sa botanică. Roșiile fac parte din familia solanaceelor (a mătrăgunei sau beladonei), care include peste 2.000 de specii diferite de plante”, dr. William W. Li
„Licopenul activează termogeneza în grăsimea brună și întrerupe crearea de noi celule adipoase. Este și antiinflamator și poate înfometa cancerul prin reducerea alimentării lui cu sânge”, dr. William W. Li