Caracalul este, iată şi un tărâm al morţilor misterioase, nu numai oraşul unde se învârt tot felul de băşcălii. O altă triplă sinucidere cu rădăcini în Caracal s-a petrecut acum peste o sută de ani. Povestea este zguduitoare. În cimitirul Bellu există o statuie mortuară făcută de un sculptor italian. Scena din statuie este dăltuită în piatră la mărime naturală. Complexul statuar prezintă o tânără moartă, aşezată pe un pat. Lângă ea, în genunchi o plânge, sărutându-i mâna, un tânăr cu un pistol îndreptat spre capul său. Cei doi tineri hotărâseră în disperare să-şi curme viaţa. El a împuşcat-o pe ea, apoi şi-a slobozit şi el un glonţ în tâmplă lângă patul cu iubita lui moartă. Acest complex statuar ascunde o teribilă, ucigătoare întorsătură de destin în familia bogătaşului Constantin Poroineanu din Caracal. Poroineanu era recunoscut ca un moşier făcător de bine, un filantrop. În juneţea lui, el a studiat la Paris, cum era moda, ca cei avuţi să facă facultatea în capitala Franţei. Acolo, viitorul moşier Constantin Poroineanu s-a iubit cu o franţuzoaică frumoasă, care i-a dăruit o fetiţă. Poroineanu însă era căsătorit în ţară şi a fost ameninţat de tată că, dacă nu şterge cu buretele amorul cu franţuzoaica, îl va dezmoşteni. Feciorul autoritarului tată s-a supus şi s-a întors la nevasta din România, care i-a născut un băiat. Poroineanu junior a crescut şi, conform modei, a fost trimis şi el la facultate la Paris. Aici şi el s-a înamorat de o franţuzoaică splendidă, cu care s-a căsătorit în secret. Când s-a întors în România s-a dus s-o prezinte pe soaţa franţuzoaică tatălui, moşierul făcător de acte filantropice. Şi atunci a lovit trăsnetul de destin, moşierul a recunoscut fosta lui relaţie din Paris şi că actuala nevastă a fiului este, de fapt, fiica lui nelegitimă din Paris, deci cei doi însurăţei erau frate şi soră. Zdrobiţi de durere, tinerii au hotărât să moară alături, el a împuşcat-o pe soţia-soră şi apoi s-a sinucis şi el. După două săptămâni, moşierul Constantin Poroineanu s-a spânzurat, lăsând toată averea primăriei din Caracal. Fiorosul criminal în serie Râmaru era din Caracal, se mirau profesorii de la Medicină Veterinară cum ajunsese student un semianalfabet ca Râmaru. Noaptea, pe timp de ploaie, Râmaru lovea în cap femeile venind de la serviciu şi le viola, moarte fiind. Cruzimea bestiei s-a transformat în jalnică laşitate. Înainte de execuţia pronunţată de judecători, Râmaru s-a târât pe podea, a implorat anularea sentinţei meritate cu moartea. Bestia era, de fapt, o cârpă.