Ce bijuterie de emisiune a făcut Mihai Gâdea la Antena 3 sărbătorindu-l pe Florin Piersic la împlinirea unei vârste impresionante, cum a cântat el cupletul de gingăşie „Nu mă întreba ce vârstă am!”. Era atâta Românie în recitalul lui Piersic, era atât suflet românesc în fiece silabă rostită de Piersic, era atât sufletism din pieptul românului în povestirile de-o viaţă depănate de Florin! Emisiunea de la Antena 3 dedicată lui Piersic seamănă cu Rapsodia Română dirijată de Sergiu Celibidache. Nicicând n-a strălucit Piersic, ca în seara de la Antena 3, în recitări duioase, în istorisiri nostime, în răspunsul la mesajele de inimă primite de la numeroşi actori de vază şi de la importanţi jurnalişti. Impresionantă strădania lui Florin de a lansa o erată la vârsta lui considerabilă şi a arătat că anii nu i-au înmuiat flacăra de campion al teatrului, al show-ului. A povestit cum, la o barieră de cale ferată, l-au recunoscut ceilalţi de la volan, s-au bulucit să le dea autografe, a ajuns la barieră şi trenul, uluitor, mecanicul de locomotivă a oprit garnitura şi a sărit să se pupe cu Florin. Striga CFR-istul: „Nu suntem în Japonia să respectăm mersul trenurilor la secundă, cum să nu-l îmbrăţişez pe Florin!”. Când Florin i-a telefonat maestrului Beligan spunându-i că a oprit trenul să-l pupe oamenii, teribilul intelectual Beligan a replicat: „Acum trebuie să oprească şi avioanele pentru poze cu tine!”. Povestea Florin: „M-au primit excelent în Germania o româncă şi soţul neamţ, au insistat să dorm şi să cinez la ei, n-am putut refuza. Noaptea am vrut să mă duc la toaletă, dar prin casă circulau nişte câini mârâitori, eram presat şi a trebuit să fac pipi în ghivecele cu flori de la fereastră. A doua zi, gazda mi-a telefonat: «Ce trişti suntem fără tine. De părere de rău, s-au ofilit şi florile din ghivece»”. Şi o altă întâmplare grozavă spusă de Piersic: „Actorii Naţionalului au dat un spectacol la Luduş. Primarul ne-a primit ca pe nişte împăraţi, ne-a asediat cu multă pălincă, am început spectacolul, lume multă, băgaţi unii îl alţii - dacă strănuta unul, cădeau toţi pe burtă. Recit şi eu o poezie şi se împinge la microfon Silviu Stănculescu şi, cu voce gravă, zice: «Cine a fost la Abrud», repetă vorbele astea de 3 ori, era semnalul spre sufleur să-i şoptească mai departe că uitase textul, dar sufleurul fugise într-o cameră mai depărtată cu o sticlă de pălincă. Atunci, primarul strigă: «Vă fac eu o listă cu cei care au fost la Abrud»”.