“A trecut întâi o boare şi-a furat de prin PONOARE puful păpădiilor”. Superba Cătălina PONOR. Purtând nume venit din versurile isteţe şi drăgălaşe ale lui Topârceanu. Te tulbură prin frumuseţea ei, prin ochii migdalaţi şi misterioşi amintind de fata strălucitoare din Şeherezada. Coborâtă parcă dintr-un abur din Dobrogea cu coline şi ponoare, cu alai de briză de la malul mării unde s-a născut. Te absoarbe lumina radiată de obrazul ei catifelat, de pielea decolteului ei de domniţă, dar când mi-a întins mâna şi s-a recomandat -parcă ar mai fi fost necesară recomandarea când ai în faţă o multiplă campioană mondială, olimpică, europeană- am avut o tresărire, palma ei era scorojită ca scoarţa unui copac. “Pielea e plină de bătăturile de la rotirea ani de zile pe paralele, piele întărită care se rupe, se crapă în timpul evoluţiilor şi antrenamentelor la paralele”. Cătălina Ponor, a mai adăugat la buchetul de medalii de aur, trofeul european din acest an şi performanţa de a urca pe podium după ce a întrerupt gimnastica trei ani. Şi acum la Olimpiadă uimeşte lumea cu performanţele ei la 29 de ani şi după o întrerupere îndelungată, arată că în gimnastică unde vârsta medaliilor este la 14-16 ani, ea aude imnul românesc la piept cu două medalii europene la anii la care alte performere s-au retras demult.”Jos, pe-un vârf de campanulă pururea-n vibraţie şi-a oprit o libelulă zborul plin de graţie, mic cu solzi ca de balaur, trupu-i fin se clatină, giuvaer de smalţ şi aur cu sclipiri de platină”. Aflată la Rio în plin antrenament, Cătălina s-a oprit şi a coborât de la paralele, se rupseseră de răsuciri bătăturile din palmă şi carnea vie a rănii sângera. Se va lupta să cucerească iarăşi medalii la bârnă şi sol, să mai uimească lumea şi în pragul celor 30 de ani, vârstă de antrenoare. Îmi amintesc că aceeaşi asprime a palmelor muncite am găsit-o şi când am dat mâna acum o vreme cu altă teribilă campioană, Andreea Răducan. Când te răneşti şi vezi sângele tău pe paralele nu te sperii? “ Nici nu simt durerea, mi-e teamă doar să nu-mi alunece mâinile pe sânge”! La Rio, după festivitatea de deschidere unde a purtat drapelul românesc în fruntea delegaţiei noastre, Cătălina Ponor radia de fericire, “sunt mândră că am purtat steagul ţării noastre, am ridicat tricolorul cât mai sus, să se vadă şi din avion”!