Curg pe bandă rulantă mesajele de indestructibilă solidaritate și de neclintită susținere pentru Slujirea, venite din partea unor (cam aceleași) înalte oficialități ale Uniunii Europene. Mesaje care vin la pachet cu cele ale unor anumite ambasade acreditate la București care, și ele, dau glas înaltei aprecieri pentru Slujirea și, bineînțeles, profundei îngrijorări față de independența justiției din scumpa noastră patrie. Independență al cărei simbol suprem este-ați ghicit!- multilateral medaliata Laura Codruța Kovesi.
Până aici, nimic de mirare, fiindcă dacă tot am fost învățați să o numim pe fosta șefă a DNA ,,Slujirea’’, atunci era și de așteptat ca din partea celor ale căror interese au fost slujite cu atâta abnegație și devotament să vină, la ananghie, și susținerea. Curioasă este, însă tăcerea pe care aceleași înalte oficialități de la Bruxelles sau de la Strasbourg, precum și cam aceleași ambasade mai sus amintite, o păstrează în jurul scandalului în care este direct implicat Augustin Lazăr, procurorul șef al Parchetului General al cărui mandat se apropie de final. Foarte adevărat,scandalul Augustin Lazăr, cum bine i-a zis astă seară Mihai Gâdea, nu a beneficiat de mediatizarea formidabilă de care a avut parte colega sa la de la DNAși nici nu o bate la capitolul ordine și medalii, dar nici nu putem să ne facem că nu am băgat de seamă cât de mulțumim s-a declarat a fi despre el și despre activitatea sa însuși președintele Klaus Iohannis. Garantul suprem al respectării Constituției, al legii și legalității în statul de drept, nu-i așa?...
Mulțumire căreia, până acum măcar, i-a dat expresie ținerea sub lacăt greu a propunerii de revocare din funcție a respectivului personaj, redactată și semnată de către însuși ministrul de justiție, Tudorel Toader. Că nici până azi domnul(încă)președinte ale României nu și-a pus augusta semnătură pe documentul ce consfințește demiterea lui Augustin Lazăr, asta este ceva care se înscrie în logica aberantă a comportamentului de Gică- contra a chiriașului din Dealul Cotroceni. Dar să te faci că plouă atunci când există dovezi clare, incontestabile, că protejatul tău a fost un torționar al regimului trecut, asta chiar că nu mai poate fi prea ușor de acceptat. Nu contest, atunci când i-a iscălit patalamaua prin care i-a dat lui Augustin Lazăr caftanul de mare și tare peste procurorii țării, președintele Klaus Iohannis nu avea cunoștință despre scheletele din dulapul respectivului. Dar, acum, când a aflat odioasele fapte din mapa profesională a sus-numitului, nu cred că domnul(încă) președinte al României ar mai avea argument plauzibile și credibile pentru a-l menține pe post.
Ceea ce, însă, nu este de natură să îi dea lui Augustin Lazăr prea multe motive de siguranță. Dimpotrivă, tocmai în aceste zile au apărut pe piața media câteva mesaje care confirmă, o dată mai mult, adevărul a două vechi și atât de înțelepte zicale românești. Prima zicală fiind aceea că nu toți cei care sar să te ajute reușesc să o și facă, ci dimpotrivă… Mă refer la cele susținute de câțiva autori care se străduiesc de zor să ne convingă cum că Augustin Lazăr nu a avut nici-un amestec în persecutarea sistematică precum și în tentativele de oprimare a dizidentului anticeaușist Iulius Filip, ci un alt Lazăr. Așa încât dezvăluirile pe care le-au făcut colegii de la Lumea Justiției, pe care le-au comentat în mai multe emisiuni aplicate și foarte bine argumentate realizatorii canalului Antena 3, nu sunt decât niște născociri rău intenționate,iar numitul Augustin Lazăr nu are nici-o legătură cu respingerea cererilor de eliberare făcute de Iulius Filip.
Numai că, după ce am parcurs cam stufoasele compuneri propagandistice cu patent Nufărul și am ajuns la semnături lucrurile se lămuresc, dacă ținem seama despre cine este vorba în propoziție. Adică despre Ioana Ene Dogioiu și, respectiv, despre Mădălin Hodor. Iar dacă pentru prima iscălitură nici nu cred că mai e nevoie de recomandare, în ceea ce îl privește pe Mădălin Hodor ar mai fi de adăugat faptul că ,în urmă cu ceva vreme,acesta a pus în circulație niște așa-zise liste de intelectuali racolați(chipurile!) de Securitate. Liste despre care s-a dovedit a nu fi decât o făcătură abjectă, dar și cu efect de bumerang. Vreau să zic cum că, de pe urma acestei mârșăvii, primul care s-a ales cu oalele sparte în cap a fost… însuși Mădălin Hodor. Care a fost suspendat din calitatea de cercetător în cadrul CNSAS fiind taxat, au spus surse avizate, drept ,,o cârtiță care distruge din interior imaginea instituției’’. Dacă suspendarea a luat sfârșit sau nu, îmi este greu să spun, fapt fiind doar că acele două canale media-propagandiste care i-au preluat textul disculpator pro Augustin Lazăr ni-l prezintă ca exercitând această funcție.
În ceea ce privește al doilea proverb în discuție, care i se potrivește de minune tot lui Augustin Lazăr, acesta este tot unul neaoș sută la sută și sună cam așa:,,ce își face omul cu mâna lui nici dracu* nu mai desface’’. În sensul că se potrivește la fix cu declarațiile lui Augustin Lazăr. Care, întrebat fiind dacă a refuzat sau nu cererile făcute de deținutul politic Iulius Filip pentru eliberarea sa, a invocat drept cauză a subitei sale amnezii, ba distanța prea mare de timp, fie imposibilitatea de a consulta arhivele. Ipocrită motivare din care putem ajunge la încheierea că (pe atunci) tânărul om al justiției de partid și de stat, Augustin Lazăr, a avut la activ ceva dosare instrumentate cam de aceeași factură cu cel al dizidentului politic Iulius Filip și nu prea știe, luat din scurt, la care să se oprească mai întâi și mai întâi. În realitate, Augustin Lazăr joacă pe cartea unei strategii de slabă factură, de vreme ce dacă era convins că nu are pe conștiință asemenea cazuri o putea spune răspicat și fără a mai scotoci prim arhive. Știut fiind că în primul rând propria ta conștiință îți este cea mai bună și mai solidă arhivă.
Rămân, recunosc, multe alte lucruri de comentat în legătură cu acest subiect fulminant, dar cred că, din moment ce s-a comunicat în mod oficial faptul că Inspecția Judiciară a preluat cercetarea acestui caz, corect este să așteptăm, cu răbdare și cu încredere, concluziile sale. Concluzii despre care nu știm dacă vor fi publicate înainte sau după ce mandatul lui Augustin Lazăr de mare șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se va fi încheiat.
Asta ar fi, în linii mari, ceea ce poate face partea română, pentru a afla adevărul despre trecutul de luptă și abnegație politică a lui Augustin Lazăr. M-am referit numai la ceea ce face partea română, fiindcă despre posibilele viitoare mesaje de îngrijorare care ne-ar putea veni de la mai marii instituțiilor comunitare, oameni aflați , nu-i așa?, la apus de mandat, eu aș zice să avem ceva mai multă înțelegere și să îi lăsăm în durerile lor. Oameni suntem și nu le putem pretinde să mai aibă și grija lui Augustin Lazăr pe umerii lor. Umeri și așa teribil de apăsați de dosarul candidaturii Laurei Kovesi pentru postul de viitor șef al Parchetului European. Apăsare teribilă dacă ne mai gândim și la uriașele îngrijorări privind configurația viitorului Parlament European după alegerile din luna mai, implicit la cea a viitoarei Comisii Europene care va rezulta din niște negocieri care, de pe acum, se anunță foarte grele.
După cum vedeți, nu am riscat să vă propun una sau mai multe variante de răspuns la întrebarea:cum va proceda președintele Klaus Iohannis, în cazul recentului scandal public în centrul căruia se află Augustin Lazăr?Întrebare perfect justificată dacă ținem seama de tot mai multele cereri de revocare imediată a lui Augustin Lazăr venite din partea unor segmente foarte reprezentative ale societății civile și ale mediului politic, pe care, nici până acum (încă) președintele Klaus Iohannis nu vrea să le ia în considerație.
Deși, dacă ne gândim mai bine, să nu ne mai fie de prea mare mirare dacă, și în acest caz, domnul (încă) președinte va depista tot niște,,riscuri de fragilizare a poziției României în NATO și în Uniunea Europeană’’. La care ne expun corupții și penalii, din actuala coaliție guvernamentală, cine altcineva?!