Secretele pâinii la țest și alte istorii din Beuca Teleormanului

În România profundă aflu mereu cele mai vechi și mai gustoase retete romanesti. Căutam o poveste pe care să v-o aduc dinainte. Una cu meșteșuguri pierdute și regăsite, în care să-și afle locul și un blid de mâncare. O casă de român, unde să... punem sarea in bucate. Așa am ajuns la povestea țestelor de la Beuca și la acela care le face. Un tânăr frumușel, masterand la Politehnică, cuminte „ca o fată mare” și pe care cu greu mi-l imaginam călcând lutul în picioare de nouă ori sau făcând alte gesturi ritualice la Ropotinul Țestelor (sărbătoare-n a treia „marțe” de după Paști, cu multe femei desculțe și cu pulpele dezvelite dansând deasupra pământului clisos). Nu prea se potrivea imaginea asta nici din alt motiv: suntem în inima postului Crăciunului... ce „ropotin al țestelor” să fie ăsta!... Urmărește clipul

De fapt, George Dumitru, flăcăul ăsta la început de drum în viață, cu minte sprintenă și mult bun-simț, a fost cel care mi-a servit pe tavă, cum s-ar zice, subiectul și personajul unei ediții spumoase din „Sarea în bucate”. Personajul e... bunică-sa. Tușa Domnica Dumitru. O bătrânică bună de vorbă, fără nici un fel de teamă de microfon, care, în ciuda mâinii betege care-o ai stânjenește, continuă să se îngrijească singură de sine și să gătească bucate minunate pentru copii și nepoți. Așa se face că am ajuns la Beuca, sat așezat sub geana timpului, între vâlcelele Teleormanului, unde oameni sunt harnici, cuminți și cu credință în Domnul.

Vezi mai multe rețete AICI -  Marea Carte de Bucate

În „dis-de-dimineața” în care i-am bătut la poartă, tușa Domnica era trează demult. E-hei, într-o gospodărie ca a ei, trebuie să te trezești înainte de a da zorile, „ca să dai la jivine”, adică la animalele din curte - purcei (care nu știu încă, dar curând vor fi sacrificați - „pe locul negru”, cum zice ea, necăjită că n-a dat bunul Dumnezeu un picuț de zăpadă, iarna asta), curcani (cu mărgele), găini și câte-or mai fi în ograda ei cu dumitrițe și tufănele care nu s-au scuturat încă. 

Ne-a primit, cum zisei, în gospodărie și, fără prea multă zăbavă, am purces la treabă. Eu, pe lângă dânsa, învățând a face pâine la țest, spoită cu roșii. George, pe lângă tată-su, Niță, și unchiul Domnel, spărgând lemnele cu care să aprindă focul sub țest. 

Urmărește clipul (audio/video) și află toate secretele acestei RETETE ROMANESTI