Indiferent cine va prelua conducerea NATO, o va face într-un moment critic. Noul lider se va confrunta cu o dublă provocare: cea de a-i ţine pe aliaţi uniţi în vederea sprijinirii Ucrainei, concomitent cu încercarea de a preveni incidentele ce ar putea atrage Alianța Nord-Atlantică într-un război direct cu Rusia.
Pe acest fundal, jocurile de culise pentru impunerea unui candidat favorit sunt extrem de complicate.
Campanie pentru ministrul britanic al Apărării
Influenta publicație „The Telegraph” dezvăluie că șeful executivului de la Londra, Rishi Sunak, „încurajează” Casa Albă să îl sprijine pe actualul secretar britanic al Apărării, Ben Wallace, pentru funcția de secretar general al NATO.
Considerat un lider radical anti-Moscova, care a coordonat inițiativa livrării de arme avansate ucrainenilor și a militat în favoarea înăspririi sancțiunilor impuse Rusiei, Wallace și-a exprimat interesul de a conduce NATO, atunci când mandatul lui Jens Stoltenberg se va încheia, la sfârșitul lunii septembrie. Secretarul britanic al Apărării a mărturisit că, pentru el, aceasta ar fi „o funcție fantastică”.
Dacă Wallace este, într-adevăr, unul dintre candidații de top, acest lucru ar putea semnala faptul că NATO va adopta o abordare și mai intransigentă față de Kremlin, în contextul războiului din Ucraina.
Ministrul britanic nu numai că a supervizat obținerea aprobării tancurilor de luptă occidentale pentru Ucraina, dar a devenit și imaginea unei abordări conflictuale a Regatului Unit în relația cu Moscova, strategie pusă în mișcare încă din timpul mandatului fostului premier Boris Johnson, în primele luni ale războiului.
Femeile, la pândă
Unele guverne nu ar fi însă de acord cu această numire și doresc, în premieră, o femeie în poziția de secretar general al NATO.
Începând cu luna aprilie, au apărut zvonuri tot mai insistente, potrivit cărora președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, ar fi principalul candidat.
„Zvonul care umflă bula de la Bruxelles este următorul: cel mai înalt oficial executiv al UE, Ursula von der Leyen, ar putea traversa orașul pentru a conduce NATO!”, scria recent „Politico”.
„Raționamentul are sens. Ea are o bună relație cu Washingtonul și este un fost ministru al Apărării. În plus, în calitate de președinte al Comisiei Europene, are experiență de lucru cu majoritatea șefilor de guvern din NATO. Mai mult, dacă va fi aleasă, ea ar deveni prima femeie lider al alianței.”, notează „Politico”, care a mai dezvăluit că există „o listă foarte scurtă” de candidați pentru postul de conducere.
Cu toate acestea, se pare că Berlinul vrea ca Von der Leyen să rămână la Comisia Europeană, considerând această poziție mult mai importantă, din perspectiva strategică a Germaniei.
Potrivit Reuters, şefa guvernului danez, Mette Frederiksen, este, la rândul ei, un concurent important. Ea nu a afirmat niciodată că nu ar fi interesată de post. Diplomaţi din NATO, citați de Reuters, susțin că, în spatele scenei, Frederiksen este o opţiune luată în calcul serios.
Numele ei a apărut prima dată în discuţie, în mod public, într-un articol de luna trecută al ziarului norvegian VG și s-a aflat din nou în atenţia mass-media, recent, după ce Casa Albă a anunţat că demnitara daneză îl va vizita pe preşedintele american, Joe Biden, la începutul lunii iunie.
„Nu aplic pentru niciun post.”, le-a spus ea jurnaliştilor la Copenhaga, de curând, încercând să risipească speculaţiile potrivit cărora vizita sa în capitala SUA ar echivala cu un interviu de angajare pentru şefia NATO.
Binecuvântarea Casei Albe
Deşi acest post ajunge în mod tradiţional la un european, orice candidat serios are nevoie de aprobarea Washingtonului, care conduce, de facto, în NATO.
O sursă familiară cu poziţia SUA a spus că administraţia Biden nu are încă un candidat favorit şi, în prezent, se derulează „o dezbatere intensă” între principalii consilieri prezidențiali.
Mai mult, un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA a afirmat că „este prea devreme pentru a specula în legătură cu cine va primi sprijinul american”.
Preferați - foști premieri sau președinți
Deşi expunerea publică a secretarului general al NATO este foarte mare, cursa pentru alegerea sa este extrem de opacă şi se derulează în special prin consultări între lideri şi diplomaţi. Aceste consultări continuă până când toţii membrii NATO vor conveni că au ajuns la un consens.
Jamie Shea, fost oficial de rang înalt al NATO, care a lucrat în cadrul blocului militar transatlantic timp de 38 de ani, a spus că liderii vor căuta să găsească un politician extrem de pregătit, bun comunicator şi diplomat.
„A menţine familia unită, a păstra pe toată lumea împreună, constant, a fi în contact cu toţi aliaţii pentru a te asigura că răspunzi îngrijorărilor fiecăruia dintre ei reprezintă o parte importantă a postului.”, susține Jamie Shea, care acum face parte din think tank-ul „Chatham House”.
Din aceste considerente, mulţi ar prefera un fost premier sau preşedinte, pentru a se asigura că liderul NATO are influenţă politică la nivel înalt. De altfel, spre exemplu, Stoltenberg a fost premier al Norvegiei.
Unele state, în special Franţa, vor pe cineva dintr-o ţară UE, sperând la o colaborare mai strânsă între NATO şi blocul comunitar european. Din această perspectivă, candidatura lui Wallace ridică o serioasă problemă.
Calcule geografice și ideologice
Dacă ar ajunge în acest post, Mette Frederiksen ar fi al treilea şef al NATO la rând dintr-o ţară nordică. Asta, în timp ce unii aliaţii susţin că postul ar trebui să fie ocupat în premieră de cineva din Europa de Est, mai ales în contextul în care războiul declanşat de Rusia în Ucraina a crescut importanţa regiunii pentru organizația militară transatlantică.
Printre alte nume vehiculate în discuţiile dintre diplomaţi şi în relatări mass-media se numără şefa guvernului din Estonia, Kaja Kallas, şi şefa adjunctă a executivului canadian, Chrystia Freeland.
În opinia unor diplomaţi, Kallas are însă o poziţie prea dură în privinţa Rusiei, din perspectiva unor state membre ale NATO, iar Freeland are dezavantajul că provine dintr-o ţară non-europeană, considerată codaşă în privinţa cheltuielilor militare.
Alte nume vehiculate sunt premierul olandez, Mark Rutte, şi prim-ministrul spaniol, Pedro Sanchez. Rutte insistă însă că nu îşi doreşte postul, iar Sanchez se confruntă cu alegeri generale în a doua jumătate a anului.
Unii diplomaţi suspectează, de asemenea, că mulţi dintre candidaţii luaţi în calcul ar putea fi inacceptabili pentru preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, care, ca și în cazul negocierilor privind aderarea Suediei la Alianța Nord-Atlantică, poate bloca un consens în cadrul NATO.
Și Stoltenberg rămâne în cărți
La începutul lui 2023, biroul lui Stoltenberg publica o declarație în care preciza: „Mandatul secretarului general se încheie în luna octombrie a acestui an. El nu are intenția de a solicita o nouă prelungire a mandatului său.”.
Fostul premier norvegian, în vârstă de 64 de ani, s-a aflat la conducerea NATO, la sediul său din Bruxelles, începând cu octombrie 2014.
Numărul aparent mic de candidaţi cu sprijin larg în rândul membrilor blocului militar transatlantic poate aduce însă în discuție un nou scenariu: cel în care mandatul lui Stoltenberg să fie din nou prelungit, poate până la un nou summit NATO, în 2024.
Deși Stoltenberg a afirmat că nu vrea să mai stea un nou mandat, el nu a precizat ce va face dacă i se va cere să mai rămână.