Cărui om nu îi este dor de copilărie? Câți dintre noi nu ne amintim cu nostalgie de cea mai prețioasă perioadă a vieții, când totul era atât de simplu, când singurele limite ale vieții erau joaca, bucuria și entuziasmul?
Francesco Orestano este unul dintre cei ce a conturat cel mai frumos ideea de copilărie în următoarea frază:" copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune."
Într-un alt fel, mai simplu, dar la fel de profund vorbea despre copilărie Ion Creangă: „ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire.Copilul, încălecat pe băţul său, gândeşte că se află călare pe un cal dintre cei mai straşnici, pe care aleargă cu voie-bună, şi-l bate cu biciul, şi-l struneşte cu tot dinadinsu, şi răcneşte la el din toată inima, de-ţi ie auzul; şi de cade jos, crede că l-a trântit calul, şi pe băţ îşi descarcă mânia în toată puterea cuvântului..."
Și cine nu a oglindit mai simplu și mai frumos copilăria trăită la țară, cu toate minunățiile ei, dacă nu Nică, personajul ce îl întruchipează pe copilul Ion Creangă în "Aminiri din copilărie"?
În universul plin de haz al copilăriei lui Creangă...........................