Sindicaliştii din ventricule

„Ţaţo, dă-mi nişte picături de valeria­nă, că-mi fâlfâie inima-n piept!” Gaiţa-şe­fă din celebra piesă „Gaiţele” avea o aritmie, între altele se enervase de la bârfele despre parastas. Ritmul normal al inimii este între 50-100 de bătăi pe minut. Dacă inima o ia la galop, apar aritmii, tahicardie paroxistică -140-220 de contracţii pe minut, flater - 250-300 bătăi şi fibrilaţii - 400-600 contracţii pe minut.

Explică medic primar doctor Gabriel Tatu Chiţoiu, de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, preşedintele Socie­tăţii Naţionale de Cardiologie. Cel mai des auzi oamenii spunând că au extrasistole. Extrasistola este o bătaie în plus a inimii. Au fost testaţi mii de studenţi în perioada examenelor şi 90% aveau extrasistole, cei mai mulţi din pricina stării de emoţie. Unii au însă şi afecţiuni cardiace. Când tulburările de ritm au loc în atrii, fibrilaţia se ţine în frâu; foarte periculoase sunt fibrilaţiile în ventricule, este o viermuială care nu mai pompează sângele şi se poate ajunge la stop cardiac. Când ritmul este prea lent, sub 40 de bătăi, este vorba de bradi­cardie şi se impun măsuri. Pentru cei cu tulburări de ritm se prescriu medicamente precum cordaron, sotalol şi ritmonorm. Unii bolnavi nu pot fi scoşi din fibrilaţie şi sunt lăsaţi în fibrilaţie permanentă sub terapie medicamentoasă care se însoţeşte de anticoa­gulante pentru evitarea cheagurilor, dar sub atentă dozare. În cazuri grave se foloseşte defibrilatorul; cu el se opreşte un moment inima, se resetează şi repor­neşte cu ritm normal. Se implantează defribilatoare miniaturale şi sub piele, în zona pieptului. Cu aceste defribilatoare s-au salvat multe vieţi. În cazul unor aritmii severe, se trece la operaţiunea ablaţie. În inimă se introduce o sondă fină, prin care se trimit curenţi de înaltă frecvenţă. Ei topesc circuitele anormale apărute în inimă prin care sosesc comenzi electrice nefireşti. Atât de frecventa cardio­patie ischemică provoacă şi ea aritmii.

Doctorul Gabriel Tatu Chiţoiu a găsit o comparaţie sugestivă pentru a expli­ca apariţia tulburărilor de ritm. În inimă există o „baterie electrică”, cea care trimite impulsuri electrice declanşatoare de contracţii ale cordului. Principa­la baterie se află în nodul sinusal, între atrii, este directorul general, cel care dictează ritmul firesc de 50-100 de bătăi. El cenzurează deştept derapările de ritm. Dacă el nu funcţionează, intră în acţiune o baterie mai slabă, nodul atrio-ventricular, dar acest director adjunct reduce galopul doar cu 40-60 de bătăi. Dacă şi acest nod şchioapătă, încearcă să regleze galopul inginerii din „întreprindere”, dar acţiunea lor e şi mai mică, reduc ritmul doar cu 20-35 bătăi. De unde apare alergarea inimii, există în curte nişte lideri sindicali fără misiuni de conducere, care trimit semnale electrice