Acordăm cinstea deschiderii întru cunoaștere cuvântului „snoavă”: „Povestire scurtă cu conținut anecdotic, inspirată din viața de zi cu zi. Traducerea în slavă, românizată mai apoi, a termenului grecesc anecdotă (άνέκδοτο/ς). Procopius din Cezareea, biograful bizantin al lui Iustinian I, va fi cel care va scrie o lucrare cu titlul Anekdota (Istoria secretă). Grecii antici numeau anecdotă o lucrare care nu fusese încă publicată, sau oprită în mod deliberat de la tipărire. La plural neutru, cuvântul se tălmăcește prin amănunte secrete, private, ascunse, istorisiri). Literal, așadar, anékdotos se traduce prin inedit, needitat până atunci, nepublicat, nou”.
Fiul crescut întru credință
Mai departe, cu etnologul Gheorghiță Ciocioi la catedră: „În slavă, iz/u snova - noutate, ceva nou, din nou. Nu cu sensul a ceva care se repetă (опять) însă, ci снова (nou, iarăși nou/ o noutate). Din slavul iznova, în română s-au născut mai mulți termeni (în legătură cu refacerea din temelii a unei biserici, nouă pe de-a-ntregul, răspândirea unor vești etc.)”. În continuare, un cuvânt des utilizat de români - „fin/ă”: „O persoană în raport cu nașii săi (de botez și cununie). Proveniență latină (filianus/filiana). Întâlnit și în albaneză - fijan. Din filius (lat.) - fiu. Fiu duhovnicesc, așadar, crescut întru credință sub supravegherea unor patroni spirituali. A se compara cu figliano (it.) - copil alăptat de o doică”.
Mămularii de la Unirii
Înainte, cu ochii pe un cuvânt aproape necunoscut în zilele noastre - „mămular”: „Termen cunoscut bucureștenilor printr-un nume de stradă - Mămulari (situată în centrul Capitalei, în spatele Bulevardului Unirii și magazinului Unirea; locuită în trecut de negustori evrei, având câteva mici sinagogi și mai multe prăvălii). Cuvântul dat a intrat în română pe filieră turcă - mamul -, înțelesul fiind cel de negustor (adeseori, ambulant) de mărunțișuri. Maˁmūl (arabă) = fabricat, prelucrat, obiect de-a gata. Muamele (tc.)/muˁāmala (arabă) = afacere, tranzacție, cumpărături. Cea mai veche menționare scrisă în legătură cu termenul dat, apropiată de spațiul românesc: maamala = mercatum (lat.)[vânzare/cumpărături, negoț] [Codex Cumanicus, 1303]”.
Cât ai bate din palme
Expresie cu origine uitată (pe scurt) - „a da târcoale”: „A se roti/învârti în jurul/împrejurul a ceva, urmărind un anume scop. Din търкалò/ tărkalo (bg.) - roată, cerc”. Alta, la fel de uzitată - „cât ai zice pește”: „Având același înțeles cu cât ai clipi, ori cât ai bate din palme, cât ai zice pește nu are vreo legătură cu peștele, fiind vorba de o corupere fonetică a unui alt termen: peștin/peșin. Cu origine persană (pīşdast/ peştast), termenul dat a pătruns în română prin intermediul limbilor turcice, având înțelesul de avans, plata în avans, căpătând mai apoi și sensul de: banii pe loc, plata în numerar, imediat, îndată, fără vreo întârziere. Întrebuințat destul de des până în secolul al XIX-lea la noi și în Balcani. Bem și mâncăm... pe parale peștin date (Anton Pann), Pizmărețul peșin (îndată/pe loc) crapă când te vede în slavă (Iuliu Zanne). Chiar dacă atât în română, cât și în bulgară (dar nu numai), termenul creează confuzii (pește, în română; peșt’ = cuptor, în bulgară), acesta își păstrează totuși sensul dintru început în unele expresii/construcții lingvistice”.
Adevăratul înțeles al zicalei
În completare: „Cel mai probabil, sub influența slavei sudice (cu pronunția accentuată în cazul dat a ș-ului - ca șt, nu ca șci, precum în slava răsăriteană) în unele părți ale țării peșin s-a menținut mai aproape de termenul persan - ca peștin - în vorbire. Ajungându-se mai apoi la pești’/pește (printr-o încurcătură, ca în expresia de față). Așadar, înțelesul zicalei ar fi: cât ai zice... deja banii jos, achiziționat/achitat, avansul dat, lucru cu care te pui de acord subit, rezolvat într-o clipită, imediat, s-a făcut”.
Rugăciune pentru începerea lucrului
Altă expresie captivantă - „a face safteaua”: „Saftea este un cuvânt auzit și astăzi la noi, având înțelesul de prima vânzare dintr-o marfă, ori de vânzare la început de zi/ săptămână. Intrat în română din turcă, siftah își are originea în cuvântul istiftāḥ = începerea muncii, rugăciunea de dinainte de lucru, provenind de la rădăcina arabă ftḥ (infinitivul verbului fataḥa - a deschide/ deschis). Formele sefte și șefte sunt preferate în zilele noastre în mai multe dialecte turcești. Termenul este cunoscut în scris în kipceak mai întâi sub forma istiftah - rugăciune pentru începerea lucrului [İrşadü'l-Mülûk ve's-Selâtîn, 1387]. Apare ca sefte [Meninsky, Tezaur, 1680]: Primum venditionis matutinae pretium (cel dintâi preț de vânzare dimineața). E întâlnit ca siftah [Ahmed Vefik Pașa, Lehce-ı Osmani, 1876]: cumpărături (alışveriş) istiftahı = prima vânzare. În românește, aromânii și grecii vor fi cei care vor introduce pe piață termenul dat, consemnat destul de târziu în scris la noi (jumătatea secolului al XIX-lea)”.
Nume cu origine uitată
Panagoreț - dinspre târgul cu de toate
„Nume de origine bulgară, întâlnit în sudul țării. Inițial, Panaghioreț - fiind adaptat mai apoi pronunției românești. În tălmăcire: din (orașul/ocolia) Panaghiuriște. Așa cum avem în românește nume luate după locul de origine: Ploieșteanu’ (din Ploiești), Plopeanu’ (din Plopi) etc. Localitatea Panaghiuriște a fost într-o vreme un renumit târg din Balcani, purtând un nume cu origini grecești (din παν αγορά) - negoț cu de toate, pentru târg folosindu-se în bulgară până astăzi termenul de panair. Cel mai probabil, numele a ajuns la noi prin băjenarii bulgari - grădinari, vițelari, negustori etc. - în urmă cu două veacuri”.
Panteleimon - fel de fel
„Pintilie (nume de familie), Panciu (oraș) și Carapancea (sat) - toate aceste nume derivă din Panteleimon. În general, ajunse la noi pe filieră slavă (bisericească/de cancelarie). Ultimul: Panteleimon cel negu (cu sufix turcic)”.
Rizea, Rizoiu - aur, de aur
„Nume întâlnite, în trecut, la noi, și sub formele de Hrizea, Hriza. Frecvente și la sârbi și bulgari. Din grecescul Χρυσος - aur, de aur. În Balcani, nume dat, de asemenea, pruncilor născuți de zilele de prăznuire ale Sfântului Ioan Hrisostom”.
Ogioiu - pe lângă hoge
„Nume românesc și balcanic (Hogev, Hogiov, Ogioev). Cunoscut întâi ca poreclă. Cel care umblă după hoge (preot turc), ori care are apucături, gesturi de hoge”.
Pastila de religie
De ce turbanul în Serbia (varianta turcă a legendei)
Etnologul Gheorghiță Ciocioi și o prelucrare după Evliya Çelebi - Seyahatname: „După ce Mahomed Cuceritorul a luat Constantinopolul, și-a continuat marșul său victorios în Europa. Odată, a ajuns la granița cu Serbia. Iar cucerirea Serbiei era de acum doar o chestiune de timp. Regele sârb Brankovici se afla la mare strâmtorare, pentru că Ungaria era de o parte și turcii de cealaltă parte. A trimis el dară ambasadori la cele două puteri, cu gândul de a se alia cu una dintre cele două și de a cere ajutor.
«Cum veți trata Serbia dacă o veți cuceri?», au întrebat aceștia.
Cum sârbii aparțineau credinței ortodoxe, au primit următorul răspuns de la regele catolic ungar Huniad:
- Dacă Serbia va cădea în mâinile noastre și vom fi stăpâni acolo, ne vom bate până când toți sârbii vor deveni catolici, vom pune la pământ toate bisericile ortodoxe și vom zidi biserici catolice în locul lor...
Ambasadorul care a mers la sultanul Mahomed a primit acest răspuns:
- Dacă vom lua Serbia, vom mărturisi că islamul este singura religie adevărată înaintea lui Allah. Dar nu vom sili pe nimeni să-și părăsească credința. Oricine vrea poate merge la Biserica sa, iar cine dorește poate alege Islamul, care este singura religie a lui Allah. Și astfel poate căpăta mântuirea în această lume și în cea de apoi”.
„Snoava este o povestire scurtă cu conținut anecdotic, inspirată din viața de zi cu zi. Traducerea în slavă, românizată mai apoi, a termenului grecesc anecdotă (άνέκδοτο/ς)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Grecii antici numeau anecdotă o lucrare care nu fusese încă publicată, sau oprită în mod deliberat de la tipărire. La plural neutru, cuvântul se tălmăcește prin amănunte secrete, private, ascunse, istorisiri)”, Gheorghiță Ciocioi
„Din slavul iznova, în română s-au născut mai mulți termeni (în legătură cu refacerea din temelii a unei biserici, nouă pe de-a-ntregul, răpândirea unor vești etc.)”, Gheorghiță Ciocioi
„Cuvântul mămular a intrat în română pe filieră turcă - mamul -, înțelesul fiind cel de negustor (adeseori, ambulant) de mărunțișuri”, Gheorghiță Ciocioi
„Finul este fiul duhovnicesc crescut întru credință sub supravegherea unor patroni spirituali. A se compara cu figliano (it.) - copil alăptat de o doică”, Gheorghiță Ciocioi