România are 12,48 milioane de persoane apte de muncă, care au vârste cuprinse între 18 ani şi 64 de ani bărbaţii, respectiv 59 de ani femeile. Însă din toată această armată de oameni lucrează numai 7,3 milioane, adică un pic peste jumătate din cei care ar trebui să-şi câştige singuri existenţa. Cinci milioane sunt salariaţi, iar 2,3 milioane sunt fie lucrători pe cont propriu, fie patroni. Ce fac ceilalţi?
Datele de la Statistică arată că 3,7 milioane de români apţi de muncă se află fie în pregătire profesională, fie sunt cuprinşi la capitolul “ alte categorii de populaţie apte de muncă”. Deşi guvernanţii evită să o spună clar, în această categorie intră toţi cei care nu mai primesc ajutor de şomaj şi care nu mai sunt încadraţi la rubrica “Şomeri”, dar care nu-şi găsesc un loc de muncă. Sunt oameni trecuţi de 45-50 de ani, care nu mai au nicio şansă să se angajeze, agenţiile de recrutare nici nu se uită peste CV-urile lor, le aruncă direct la coşul de gunoi. Aşa se explică faptul că la categoria “Şomeri” sunt înregistraţi numai 436.200 de oameni, de cinci-şase ori mai puţini decât cei care-şi caută în realitate un loc de muncă şi nu-l găsesc.
Un milion de lucrători neremuneraţi
Dacă-i dăm pe toţi aceşti oameni la o parte, observăm că populaţia ocupată se ridică la 8,34 milioane de români, însă şi aici cifrele sunt mult umflate. În realitate, numai cinci milioane de români sunt angajaţi, ceilalţi 3,299 milioane sunt cuprinşi la “ alte categorii”. Reprezentanţii Institutului Naţional de Statistică susţin că la alte categorii sunt cuprinşi 2,12 milioane de lucrători pe cont propriu (nu angajaţi) şi 147.000 de patroni. Tot aici intră peste un milion de oameni care sunt numiţi lucrători familiali neremuneraţi despre care Statistica ne spune că sunt “persoane care îşi desfaşoară activitatea într-o unitate economică familială condusă de un membru al familiei sau o rudă pentru care nu primeşte remuneraţie sub formă de salariu sau plată în natură”. Deşi este dificil de spus dacă şi aceştia îşi caută loc de muncă şi nu-şi găsesc sau dacă lucrează cu ziua pe la unul sau pe la altul, e limpede că şi ei îngroaşă rândul celor care sunt asistaţi de statul român şi care nu produc nimic în economia fiscalizată.
În datele de la Statistică nu există nicio informaţie despre personalul Ministerului Apărării, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii (cadre militare sau persoane asimilate acestora).
Peste patru milioane de români sunt ascunşi în Statistici la categoriile “şi alţii” pentru a nu se vedea cât de mulţi sunt cei care nu-şi găsesc un loc de muncă şi care lucrează “la negru” sau cu ziua
Stăm bine în scripte, dar rău în realitate
România are oficial una dintre cele mai mici rate ale şomajului din Uniunea Europeană, deşi, în realitate, câteva milioane de români îşi caută loc de muncă şi nu-l găsesc. Ei nu sunt cuprinşi la categoria "Şomeri", fie pentru că nu sunt înscrişi ca fiind în căutarea unui serviciu, fie pentru că le-a expirat perioada în care primesc ajutorul de şomaj.