Lupta unor familii de români cărora autoritățile altor state le-au capturat copiii a fost susținută de mass-media și de Biserică. Faptul că familia Bodnariu a reușit într-un final fericit să-și recupereze copiii de la odioasa instituție norvegiană Barnevernet devine singular într-un noian de drame. Senatorul Titus Corlățean semnala în 2016 în forul legislativ, la o analiză asupra acestui caz, ,,slăbiciunea, dezinteresul și lipsa de sensibilitate a statului român, a actorilor săi politici și instituționali”. Fostul ministru de Externe semnala ,,drama familiilor Nan, Rădulescu, Avramescu-Cruz și altele din Norvegia, Barbu din Marea Britanie, Pantaia din Canada și din alte colțuri ale lumii, care continuă”.
Titus Corlățean nu a uitat intervenția de anul trecut din Senat. Acum se află în Norvegia pentru a ajuta la rezolvarea altui caz sensibil și, pe baza experienței acumulate în asemenea situații, lansează o iniţiativă prin intermediul “Jurnalului Național”: ,,Gestionarea dosarelor de separare a copiilor de părinți, sub diferite motive și pretexte, nu este o simplă chestiune consulară, așa cum a fost tratată până acum. Pentru ca statul român să-și apare mai eficient cetățenii în asemenea cazuri se impune realizarea unei structuri integrate, interdepartamentale, care să funcționeze sub egida MAE. O structură care să beneficieze de expertiza specializată a departamentului consular, a celui privind Drepturile Omului, Tratatelor Internaționale, Agentul guvernamental la CEDO, toate din MAE, dar și de contribuția altor instituții, precum Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, a magistraților specializați în Dreptul familiei”.