Noul scandal, provocat de steag, reflectă la o scară mai amplă cât de mult s-au diminuat speranțele de pace în regiune, dar și actualul statut al unei cincimi din populația israeliană, reprezentată de palestinieni. Aceștia din urmă au fost mult timp priviți ca o a „cincea coloană”, din cauza solidarității lor cu cauza palestiniană.
Cetățenii palestinieni din Israel consideră campania împotriva steagului drept un alt afront adus identității lor naționale și a drepturilor de minoritate în cadrul statului evreu. „Steagul palestinian le amintește israelienilor că există aici o altă națiune, iar unii oameni nu vor să vadă aici o altă națiune!”, susține Jafar Farah, care conduce „Mossawa”, un grup de activiști pentru apărarea drepturilor palestinienilor din Israel, citat de AP.
Drapelul stârnește furtuna
În ultimele săptămâni, autoritățile israeliene au atacat cu vehemență arborarea steagului palestinian. Luna trecută, la înmormântarea din Ierusalimul de Est a unei cunoscute jurnaliste palestiniano-americane de la „Al Jazeera”, Shireen Abu Akleh, poliția a smuls steagurile palestiniene de la participanții la ceremoniile funerare. Acțiunea a avut loc ca urmare a unui ordin al șefului poliției districtuale, care a vrut să se asigure că drapelele palestiniene nu vor flutura la acest eveniment cu încărcătură politică.
Apoi, două universități israeliene au fost criticate intens de naționaliștii din statul evreu, deoarece au permis arborarea steagurilor palestiniene la evenimente organizate în campus. Israel Katz, lider al opoziției israeliene, i-a îndemnat pe studenții palestiniano-israelieni care fluturau steagul să își amintească de războiul ce a dus la înființarea Israelului, în 1948, spunând că evreii „știu cum să se protejeze pe ei înșiși și conceptul de stat evreu”.
Într-un alt incident, un grup care promovează coexistența între palestinieni și israelieni a arborat drapelul Palestinei alături de cel al Israelului pe un turn înalt din afara Tel Avivului. Câteva ore mai târziu, autoritățile au înlăturat steagul palestinian.
Inițiativă legislativă
Toate aceste evenimente au culminat cu o inițiativă legislativă din partea parlamentarilor opoziției. Ei cer interzicerea arborării steagului palestinian în instituțiile care primesc finanțare de la stat, ceea ce ar include, printre altele, universități și spitale. Proiectul de lege a fost adoptat cu o majoritate covârșitoare în prima lectură, săptămâna trecută, deși mai multe partide din coaliția de guvernare au fost absente și ar putea încerca acum să blocheze înaintarea proiectului de lege.
„În statul Israel este loc pentru un singur steag: cel israelian!”, a declarat Eli Cohen, parlamentarul care a inițiat proiectul de lege. „Acesta este singurul steag care va fi aici!”, a spus el, într-o sesiune a Parlamentului, în uralele celor prezenți.
Potrivit „Adalah”, un grup pentru apărarea drepturilor palestinienilor din Israel, fluturarea steagului nu este o infracțiune conform legislației statului evreu. O ordonanță a poliției le acordă ofițerilor dreptul de a confisca un steag, numai dacă acesta „duce la perturbarea ordinii publice sau la încălcarea păcii”.
Cetățenii palestinieni din Israel reprezintă 20% din populație și au avut o relație tensionată cu autoritățile statului încă de la crearea acestuia, în 1948, când sute de mii de palestinieni au fugit sau au fost forțați să plece, în timpul evenimentelor de la vremea respectivă.
Cei care au rămas au devenit cetățeni, dar au fost mult timp priviți cu suspiciune de numeroși israelieni, din cauza legăturilor lor cu palestinienii din Cisiordania, Fâșia Gaza și Ierusalimul de Est, teritorii pe care Israelul le-a ocupat în războiul din 1967, din Orientul Mijlociu. Acest sentiment s-a accentuat anul trecut, când au izbucnit violențe în orașele mixte, cu populație evreiască și arabă, prin jafuri și atacuri care i-au marcat pe locuitorii ambelor tabere.
Cetățenii palestinieni au reușit treptat să fie integrați în societatea israeliană, unii dintre ei ajungând la cele mai înalte niveluri în diverse domenii, inclusiv în sănătate, educație și servicii publice. Pentru prima dată în istorie, un partid islamist arab este acum membru al unei coaliții guvernamentale. Cu toate acestea, palestinienii din Israel sunt, în general, mai săraci și mai puțin educați decât israelienii evrei și au fost mult timp discriminați în privința locuințelor, a finanțării guvernamentale și a lucrărilor publice.
Drepturi erodate
Deși au existat eforturi în guvernele recente pentru a aborda acest decalaj socio-economic, drepturile naționaliste ale palestinienilor au fost erodate încet de-a lungul anilor, pe măsură ce sentimentul naționalist israelian a crescut.
„Este dreptul nostru să arborăm steagul palestinian!”, afirma recent Alin Nasra, un cunoscut activist, student la Universitatea din Tel Aviv. „Acesta este un lucru care ne distinge ca minoritate în interiorul Israelului.”, mai preciza el, citat de AP.
Yitzhak Reiter, președintele Asociației de Studii asupra Orientului Mijlociu și a Islamului din Israel, susține că toată agitația creată în jurul steagului face parte dintr-un sentiment al extremiștilor și al unor israelieni de rând, care cred că „pierd statul” în fața naționalismului palestinian din interiorul granițelor statului evreu.
El a menționat apoi legile anterioare, care interzic municipalităților sau instituțiilor să marcheze Ziua Independenței Israelului ca fiind zi de doliu sau care au încercat să consolideze caracterul Israelului ca stat evreu, acte normative considerate de către cetățenii palestinieni atât o nouă limitare a propriului statut, cât și o lovitură dată identității lor naționale.
Simboluri naționale, interpretate
Simbolurile naționale ale Israelului - un candelabru biblic și steaua lui David de pe steagul său - nu includ embleme palestiniene sau arabe, iar imnul țării vorbește despre aspirația „sufletului evreiesc”.
Steagul, mai susține Yitzhak Reiter, „simbolizează inamicul, dar fluturarea steagului, pentru cei care se opun, este dăunătoare suveranității israeliene”.
Israelul a considerat cândva că steagul palestinian este cel al unui grup militant, cu nimic diferit față de Hamasul palestinian sau de Hezbollahul șiit libanez. Însă, după ce Israelul și palestinienii au semnat o serie de înțelegeri de pace interimare, cunoscute sub numele de Acordurile de la Oslo, steagul a fost recunoscut ca aparținând Autorității Palestiniene.
„Obsesia” israeliană
Cotidianul israelian de stânga „Haaretz” a criticat proiectul de lege împotriva steagului, afirmând că Israelul are o „obsesie” față de acesta, deoarece amintește statului evreu „păcatul ocupației” teritoriilor pe care palestinienii le doresc pentru un viitor stat.
În condițiile în care negocierile de pace sunt o amintire îndepărtată, iar ocupația se prelungește, noua luptă politică, provocată contra steagului, arată cât de irealizabilă a devenit propunerea creării unui stat palestinian, într-un moment în care discursul naționalist din Israel se răspândește tot mai rapid.
Citat de AP, Ronni Shaked, de la Institutul de Cercetare Harry S. Truman pentru Promovarea Păcii din Ierusalim, își amintește de o perioadă când politicienii purtau insigne de rever, care aveau atât steagul israelian, cât și pe cel palestinian. Shaked mai afirmă că până și fostul premier radical, Benjamin Netanyahu, actualul șef al opoziției și cel mai longeviv lider al Israelului, avea un steag palestinian atârnat în spatele său, în timpul unor evenimente organizate cu participarea unor lideri palestinieni, într-un moment în care relațiile dintre cele două părți erau mult mai destinse.
„Dacă ne este frică de steagul palestinian”, spune el, „înseamnă că ne este frică să facem orice fel de pace cu palestinienii!”.