Încă de la început sarcina dată companiilor a fost să proiecteze o „sticlă mică atât de specială încât să poată fi recunoscută chiar și în întuneric”.
Prototipul datează din 1915, la aproximativ treizeci de ani după ce băutura răcoritoare a fost comercializată, și a fost proiectat de Earl R. Dean, de la Root Glass Company din Terre Haute, Indiana.
În mod paradoxal, acel prototip a fost aruncat pentru că a fost luat în considerare nepotrivit pentru mașinile de îmbuteliere, dar a inspirat totuși formele sticlei finale care a fost pusă în vânzare în anul următor.
Mary Jane „Mae” West (17 august 1893 – 22 noiembrie 1980) a fost o actriță, cântăreață, comediantă, scenaristă și dramaturgă americană a cărei carieră a durat peste șapte decenii. Considerată un sex simbol, ea a fost una dintre cele mai controversate vedete de cinema din istorie. A întâmpinat probleme în special cu cenzura, glumind pe acest subiect: „Cred în cenzură. Am făcut o avere din asta”
De-a lungul timpului, campaniile publicitare ale companiei au avut protagoniști de calibrul lui Elvis Presley, Marilyn Monroe și Ray Charles.
Sticla a fost celebrată în artă, muzică și publicitate. Când Andy Warhol a vrut o formă care să reprezinte cultura de masă, a desenat sticla, iar când Volkswagen a vrut să sărbătorească forma lui Beatle, au comparat mașina cu sticla.
Muzeul de Artă din Atlanta a găzduit în 2015 expoziția „The Coca-Cola Bottle: An American Icon at 100”, o călătorie prin 100 de obiecte, inclusiv 15 lucrări ale lui Andy Warhol și peste 40 de fotografii inspirate sau prezentând sticla.
Sticla de Cola a fost numită multe lucruri de-a lungul anilor. Una dintre cele mai interesante porecle este sticla „hobbleskirt”. Fusta hobble a fost o tendință de modă în anii 1910, când fusta avea un aspect foarte conic și era foarte îngustă sub genunchi. Sticla a mai fost numită sticla „Mae West”, după celebra siluetă voluptoasă a actriței.
Warhol însuși a rostit una dintre frazele istorice despre Coca-Cola: „Ceea ce este fantastic la această țară este că aici a început tradiția prin care consumatorii mai bogați cumpără în esență aceleași lucruri ca și cei mai săraci. Poți să te uiți la televizor și să vezi Coca-Cola, știind că președintele bea Coca-Cola, Liz Taylor bea Coca-Cola și că poți bea Coca-Cola. O Cola este o Cola și nicio sumă de bani nu te poate face să bei o Cola mai bună.”