„Să-i amintiţi, vă rog frumos, adresa mea”, fredonează Corina Chiriac şi mii de braşoveni cântă următorul vers: „Când vă-ntâlniţi cu fericirea”. Superba Corina înalţă continuarea şlagărului, „Casa cu plopi, strada Speranţei la parter”, iar spectatorii din Piaţa Sfatului, din centrul Braşovului, şi milioanele de telespectatori, uitându-se la Cerbul de Aur, fredonează şlagărul de neuitat: „O mai aştept şi mai sper!”. În pragul a 70 de ani, Corina Chiriac e strălucitoare, ţâşneşte inteligenţa din ea, în fiecare moment al recitalului de la Cerbul de Aur, s-a înveşmântat toată în talent, ca totdeauna. Dacă e vorba de o divă, în adevăratul înţeles a cuvântului, Corina merită această calitate pe ecusonul purtat, iată, pe scenă, pe ecranul televiziunilor de aproape o jumătate de secol. Expresivă în mimică, în fiecare gest, cu sensibilitate de artistă pur sânge, simpatică, gravitaţională, atrăgând totul din jur, Corina Chiriac face parte realmente din lada de zestre cu personalităţi a poporului român. Nu numai „Strada speranţei la parter”, ci şi „Opriţi timpul”, „Inimă nebună”, „Of, inimioară” sunt ţinute în inimile românilor ca un crâmpei de simţire românească, ca bunuri pentru fiecare. Corina este artista care transformă orice melodie în şlagăr fredonat de români, chiar de la lansare, în drumul spre tramvai. Repertoriul Corinei este profund românesc, melodiile ei sunt pe sufletul cald al românului. Nu degeaba Corina şi-a încheiat recitalul ovaţionat de public la „Cerbul de Aur - 2019” cu „Valurile Dunării”, fredonat şi el de mii de spectator, alături de vocea primăvăroasă, mustind de romantism, a Corinei. Toată pleiada de compozitori români cu mare priză la popor - precum Ion Cristinoiu, Vasile Veselovschi, Marius Ţeicu, Ionel Tudor şi alţii - i-au compus Corinei pentru a le lansa cântece de mare melodicitate, piese ce şi-au păstrat prospeţimea de zeci de ani. Corina Chiriac alături de Ţeicu şi Radu Gheorghe, în „Un trio formidabil”, au delectat românii, la televiziune, în show-uri doldora de umor şi farmec. Cu ani în urmă, aflat la Mamaia, am văzut ieşind din mare splendoare de femeie, frumoasă de îţi fura privirea, cu un corp de zeiţă. Mi-a smuls instinctiv cuvântul „Afrodita” cea apărută din spuma valurilor. Era Corina Chiriac.
Corina a încercat şi experienţa Americii, a locuit în Los Angeles, dar n-a putut trăi departe de Ţară şi a revenit acasă.