După cum a explicat în cuvântul de deschidere Martin Salamon, directorul Institutului Cultural Român, proiectul realizat în colaborare cu Fundația „Tarbut” Sighet face parte din seria de manifestări ale ICR Tel Aviv dedicate comemorării a 80 de ani de la Holocaustul din Transilvania de Nord.
„Ca un educator în domeniul Holocaustului și al culturii iudaice, cred cu tărie că povestea Holocaustului trebuie transmisă noilor generații prin diverse forme de artă: dramă, dans, scriere creativă, fotografie, film” – a adăugat Peninah Zilberman. Aceasta consideră că educația în domeniul Holocaustului din liceele din România îi poate transforma pe elevii români în purtători de mesaje, adevărați „ambasadori ai poporului evreu”.
Alfred Poplingher a oferit, în intervenția sa, o imagine istorică de ansamblu a Sighetului, subliniind particularitățile legate de viața comunității evreiești locale. Evreii care s-au stabilit în zona Maramureșului, îndeosebi începând cu secolul al XVII-lea, au reușit să creeze comunități înfloritoare, iar printre ele, cea a Sighetului a avut un rol covărșitor. „Importanța comunității evreilor din Sighet este în special de ordin religios și cultural. Curțile rabinilor din Sighet, împreună cu școlile adiacente și mișcările hasidice care s-au dezvoltat, au îmbogățit substanțial iudaismul” – a adăugat Poplingher. Acesta a amintit și de contribuția comunității evreilor din Sighet la viața culturală, socială, științifică a acelor timpuri, prin faptul că a dat scriitori, artiști plastici, muzicieni, scriitori, jurnaliști, editori de carte și presă (de limbă idiș, maghiară sau română), avocați și arhitecți de renume.
Producătorul și arhitectul israelian cu rădăcini românești din Sighetu Marmației, Mandi Jacobovitch, a descris povestea familiei Jacobovitch, deportată la Auschwitz, și contribuția ei ulterioară la societatea israeliană. Conferința a continuat cu prezentarea a două fragmente din filmul său documentar intitulat „Strigătul” (”The Scream”), conținând mărturii ale tatălui producătorului. După cum a explicat Jacobovitch, tatăl său nu a rostit, timp de decenii, niciun cuvânt despre cele trăite în lagărele morții, unde a fost deportat de la Sighet, în primăvara anului 1944. Prima mărturie a făcut-o după vârsta de 50 de ani, la o organizație israeliană care oferă sprijin psihologic supraviețuitorilor și urmașilor lor.
Filmul documentar s-a născut ca urmare a inițiativei lui Mandi Jacobovitch, care a utilizat apoi materialul în diverse proiecte școlare și academice. „La 4 luni după ce am terminat filmul al cărui protagonist este, tatăl meu a decedat, la vârsta de 96 de ani” – a povestit acesta. Jacobovitch a împărtășit numerosului public de la sediul ICR Tel Aviv ultimele sale amintiri rămase de la tatăl său – care a fost prieten apropiat al celui mai celebru evreu sighetean supraviețuitor al Holocaustului, laureat al premiului Nobel pentru pace, scriitorul Elie Wiesel –: o mezuza și un siddur (carte de rugăciuni).