Prețurile la energie devin un subiect de interes pentru politicieni atunci când ajung în zona sensibilă a buzunarului cetățeanului alegător. Cât timp ele se află în culoarul suportabil, al unor promisiuni electorale onorate, și nu sunt precepute ca o neglijare a interesului public din partea autorităților, este liniște. Inflamarea este însă rapidă când adie un zvon de scumpire.
O ședință de Guvern a rămas antologică prin intervenția premierului, care cerea anchetarea ANRE la Parlament după ce ministerul nu reușea să reducă prețul energiei electrice pe o platformă de tranzacționare. Bursa sperie mereu administrațiile de oriunde. Ele anunță crize, pot prăbuși guverne sau face peste noapte mari averi pentru cei care miros un pont de anvergură. Pe bursa de energie intră traderii și producătorii care își confruntă ofertele. Ca să-şi acopere o serie de ,,găuri”, traderii au dat năvală pe PZU (platforma cu pricina, cea mai activă și mai concurențială, cu risc de preț ridicat), declanșând totodată și o presiune mediatică. Populația va fi cocoșată de creșterea facturii - era mesajul care, evident, a ajuns la Executiv. O problemă tehnică părăsește astfel zona argumentelor specialiștilor și intră pe mâna politicienilor de unde va primi soluții pe măsură.
Discuțiile despre prețurile la energie nu se vor rezolva în mod corect atât timp cât interese divergente ale producătorilor (aflați în concurență) cu distribuitorii sunt reglate și prin subvenții împărțite între diferitele tabere. Consumatorii casnici au o protecție la energie electrică, dar și la cea termică, producătorii de energie regenerabilă au fost încurajați și ei să investească prin mecanismul certificatelor verzi. Costurile ,,coafate ” prin subvenții se sparg undeva, tensiunile se adună fie la producătorii mari, fie la consumatorii neprotejați. Când dispare din peisaj prima garnitură de ,,băieți deștepți”, care rezolvau protecția politică prin contracte bilaterale, apar urmașii lor care au tehnici mai sofisticate de penetrare în interiorul companiilor furnizoare. Sunt blamate chiar programele care au condus la eficientizarea producătorilor de energie pe cărbune și hidro, cu acționariat majoritar al statului. Guvernul are pâinea și cuțitul, dar la cine va ajunge cozonacul?