“Se botează roaba lui Dumnezeu Sonia Elena”... Creştinată şi încă udă de apa sfinţită din cristelniţă, micuţa a fost îmbrăcată în veştminte de moţi. A fost luată apoi în braţe de tatăl ei, medicul Radu Zamfir, şi de naşul Gheorghe Trif în cămeşă de moţ, era continuarea de suflet a unei frumoase poveşti româneşti. Moţii salvatori i-au întors din pragul morţii pe medicii de profesie şi ei salvatori, care se prăbuşiseră cu avionul îngreunat de zăpadă. Într-o noapte cu aerul gata să crape de ger, trei moţi ajungeau înotând prin zăpadă în poiana unde cinci oameni aproape deveniseră ţurţuri. Pilotul Iovan murise prins în rămăşiţele bordului de avion, iar studenta medicinistă Aura Ion avea lacrimile îngheţate pe buzele care murmurau “nu mai pot să respir”. În timp ce perfecţionatele GPS-uri se bâlbâiau şi nu localizau epava avionului sanitar, au funcţionat GPS-urile din piepturile unor ţărani moţi care au simţit că răniţii se aflau “în poiana aceea înconjurată de brazi”. Gheorghe Trif, Gheorghe Giurgiu şi Argentin Todea, moţii din comuna Horea, au ajuns lângă medici înaintea urşilor, şi-au scos hainele şi i-au acoperit pe răniţi. Ţăranii Munţilor Apuseni şi-au dat foc la maiouri şi cămăşi, ca să-i încălzească pe medicii cu răni sângerânde şi oase zdrobite. Pe copilotul cu bazinul făcut praf l-au cărat pe o targă improvizată din crengi de brad, pe studenta Aura Ion, cea doritoare să salveze suferinzi chiar înainte de licenţă, au dus-o în cârcă kilometri lungi, dar Salvarea nu a mai putut să-i trezească inima frumoasă. Chirurgul Radu Zamfir, care conducea echipa de medici porniţi să preleveze ficatul şi rinichiul menite să salveze alte destine, a fost cel care cu sânge pe frunte a putut să-i mute pe ceilalţi răniţi de lângă epava avionului în pericol de explozie şi să le menţină speranţa. Acum, doctorul Zamfir l-a rugat pe moţul salvator Trif să-i ţină în braţe de naş fiica la botez. Acum un an, Radu Zamfir însoţise la rându-i ca naş de căsătorie, la altarul din comuna Apusenilor, pe fata de 19 ani a lui Gheorghe Trif, care se mărita cu un flăcău din comuna Horea. Sângele curs din răni pe omătul din munte şi sângele din palmele moţilor când rupeau crengi pentru targă s-au înrudit. Pe meleagurile Apusenilor, unde pluteşte duhul lui Iancu şi duhul lui Horea. Şi de unde a pornit cel mai scurt şi mai puternic ordin de luptă: “No gata, no hai”, aşa i-a ridicat Avram Iancu pe moţi spre scuturarea de jug străin. Florin Condurăţeanu