Consiliul European s-a întâlnit la Sibiu să nu stabilească nimic. Summiturile informale au rostul să armonizeze poziții pentru a nu se ajunge la mari dezacorduri în ședintele unde se iau decizii. Declarația de la Sibiu este un document care vrea să anunțe cam ce va fi în următoarea agendă strategică a cincinalului 2009-2024, dar uită să evalueze documentul anterior, care expiră cu majoritatea punctelor strategice nerezolvate. Solidaritatea s-a manifestat la poza de familie, când liderii au privit în aceiași direcție și la aprecierea bucatelor făcute de bucătarii români.
După ce au mâncat bine, câțiva oaspeți au avut și un gând pentru gazdele care au plătit masa- adică Guvernul României: le-au transmis că nu sunt pe calea cea bună. Chestie de obraz. Cred că fost stimulați de Iohannis, care, pe post de șef de ceremonii le-a spus oaspeților că așa-i obiceiul casei: să-i tragi o înjurătură, să te țină minte!
La capitolul subiecte abordate printre sarmale, putem pune în farfurie la felul principal spitzenkandidaten. În traducere, candidatul de vârf . De aici va fi până în octombrie mare păruială la Bruxelles. Locul „sciaticului” Juncker e râvnit de Manfred Weber, dar se înfige și Timmermans iar Macron vrea să-și bage omul lui. Așa că părțile și-au tras câte un șpiț în adversari. Macron a venit la Sibiu să convingă adunarea pentru un angajament radical în schimbarea climei- decarbonatarea totală până în 2050. Pe lista de susținători erau deja opt țări. A reușit să obțină și aderarea Lituaniei, succes ca o picătură de apă atâta timp cât Germania stă deoparte. Iohannis nu ne-a spus cum votează în problemă. El are o singură problemă: cum să se realeagă, că tare i-a mai plăcut să nu facă nimic cinci ani și să mănânce pe veresie!