Rămâne de văzut dacă cioburile au puterea de a se aglutina la loc, ca-ntr-un film SF prost.
În „Terminator” există o scenă repetată obsesiv în care robotul ucigaș este complet distrus de oameni: ars, lichefiat chiar. Dar picăturile rămase se adună la loc, atrase unele de altele, amenințarea revine. Cam așa se întâmplă cu mișcarea „suveranistă”. Deocamdată spectrul lui Georgescu ia mai multe chipuri, care se concurează între ele. În definitiv ce făcea marele amăgitor, care era arta lui? Îți dădea de înțeles că nu ești binevenit pe lumea aceasta, care nu e a ta, ci „a lor”. Dar el va îndrepta asta, are un plan secret. Tu nu trebuie decât să-l urmezi...
Ideea revine acum urmașilor.
La plecare Guru a binecuvântat doi, să fie sigur, liderii AUR și POT. Și-a lăsat și un fel de șaradă: cine va fi mai jos în sondaje se va retrage în favoarea celuilalt. George Simion e mai vechi în politică, unde vine dintr-o galerie de fotbal. Între timp a mai umblat prin lume, pe la porțile „suveraniste”, a învățat câteva lozinci. Nu sunt ageamiu, zice Simion. Ana Maria Gavrilă are un partid mai mic și mai nou. Și acea candoare de politician ieșit din spuma mării, spunând prăpăstii amuzante în „romgleză”. Totuși sondajele îi dau la egalitate, arătând că pentru georgiști nu contează dacă o fi el sau ea, important este să întrupeze furia oarbă, frustrarea din societate. „It is what it is”, cum ar spune Gavrilă. Anul trecut într-o corespondență electronică îl făcea impostor pe Simion, „nu dă doi bani pe oameni”. Și chiar „marele” Georgescu a afirmat că „Simion nu e al celor care l-au ales”, trimițând subtil la serviciile secrete. Astăzi Simion și Gavrilă apar umăr la umăr, cu seninătate.
Doar că Simion trebuie să facă față și atacului din interior, din AUR, unde vicepreședintele Claudiu Târziu, intelectualul partidului, pune de-o schismă, poate chiar o scindare. Se lucrează la demiterea lui. Mai e și Becali care se bagă-n seamă, nu suportă ideea că oricine poate să ajungă președinte, cu trimitere la șefa POT. Și-a dat „demisia deocamdată”. Nu-i mai dă „nici bani, nici brânză”.
Simion amenință că nu-l primește înapoi, „Becali este istorie, să se ocupe de oi și de fotbal”, iar Becali spune că va face el adevărata mișcare suveranistă, „Simion e un viclean și o hienă”.
Mai e și Diana Șoșoacă iubitoarea de legionari și de ruși. Ca de obicei și-a făcut numărul, a candidat cu mănuși de box, rândul trecut era călare pe o motocicletă de poliție. A picat la BEC, care mai nou face tandem cu CCR, ca o menghină, e mai eficient așa. Președinta SOS are o evoluție pulsatorie, după fiecare scandal dispare o vreme.
Apoi reapare cu strigături. Ultima dată i-a spus unui deputat USR că are-n casă copii, dar nu-s ai lui! Politică antigay, v-ați dat seama. Poți să râzi, totuși ea canalizează unele energii negative din societate.
O figură aparte face Victor Ponta, care se bagă din nou în față. Demult stătea în umbra lui Ciolacu. Intrat ultimul pe culoarul „suveranist” Ponta copiază stilul lui Trump până și-n vestimentație. Și-a depus candidatura în costum bleumarin, cravată roșie și o șapcă pe care scrie „România pe primul loc”.
„Great again” era prea mult.
Când era premier Ponta venea radios cu „to do list” de la Bruxelles, atunci se purta globalismul.
Unde duce jocul la două capete?
În opinia mea va cădea între scaune...
Răsvan Popescu
Martie 2025