De la Rusia, Taiwan și Regatul Unit, la India, El Salvador și Africa de Sud, competițiile prezidențiale și legislative au implicații uriașe pentru drepturile omului, economii, relațiile internaționale și perspectivele de pace, într-o lume extrem de volatilă.
În unele țări, scrutinul nu va fi nici liber, nici corect. Iar în multe dintre acestea, restricțiile impuse candidaților opoziției, electoratele obosite și potențialul de manipulare și dezinformare fac din soarta democrației o problemă de campanie de prim-plan.
În primul rând, în calendarul electoral se profilează o posibilă revanșă între președintele Joe Biden și predecesorul său, Donald Trump. O victorie a lui Trump, în luna noiembrie, ar aduce cel mai mare factor de imprevizibilitate globală.
Cu toate acestea, voturile cu miză mare de dinaintea alegerilor din SUA vor măsura, de asemenea, starea de nemulțumire, nerăbdare și neliniște în rândul electoratelor de pe întreaga planetă.
Voturi cu impact global
Alegerile din Taiwan pentru președinte și legislativul de 113 membri au loc sâmbătă, sub o presiune imensă din partea Chinei, ceea ce face ca rezultatul să fie important atât pentru o mare parte din regiunea Asia-Pacific, cât și pentru SUA.
Beijingul și-a reînnoit amenințarea de a folosi puterea militară pentru a anexa insula autonomă, pe care o consideră teritoriu propriu, și a descris scrutinul ca fiind o alegere între război și pace.
Deocamdată, niciunul dintre cei trei principali candidați prezidențiali nu și-a exprimat dorința de a pune la încercare răbdarea Chinei, prin declararea independenței Taiwanului.
Dintre aceștia, William Lai, care ocupă în prezent funcția de vicepreședinte al teritoriului autonom, a promis să consolideze apărarea insulei, iar o victorie a acestuia ar putea intensifica tensiunile între cele două maluri ale Strâmtorii Taiwan. Partidul Naționalist, sau Kuomintang, aflat în opoziție, este mai deschis față de Beijing, decât Partidul Popular Democrat, al lui Lai.
Cei 23 de milioane de locuitori ai Taiwanului sunt în majoritate covârșitoare în favoarea menținerii independenței de facto a insulei, prin autoguvernare. Prin urmare, problemele interne, cum ar fi locuințele și asistența medicală, vor juca un rol decisiv în cursa prezidențială.
Lideri care încearcă să-și consolideze poziția
Prim-ministrul Bangladeshului, Sheikh Hasina, cea mai longevivă femeie-lider din lume, a câștigat, luni, un al patrulea mandat succesiv, în urma unor alegeri boicotate de partidele de opoziție și precedate de violențe.
Partidul Awami League, al premierului, a fost reales cu o prezență scăzută la vot, de 40%, iar înăbușirea disidenței riscă să declanșeze tulburări politice.
India, cea mai populată țară din lume, urmează să organizeze alegeri generale până la jumătatea anului 2024, care, probabil, îi vor aduce premierului Narendra Modi, din partidul naționalist hindus de dreapta Bharatiya Janata, un al treilea mandat consecutiv.
Pentru susținătorii săi, Modi este un outsider politic, care a făcut curățenie după decenii de corupție și a transformat India într-o putere globală emergentă. De cealaltă parte, criticii spun că atacurile naționaliștilor hinduși asupra presei și a libertății de exprimare, precum și cele asupra minorităților religioase au devenit tot mai violente în timpul mandatului său.
Un alt lider care încearcă să își păstreze puterea este președintele El Salvadorului, Nayib Bukele, care a câștigat un sprijin larg de când și-a folosit prerogativele pentru a declanșa o represiune agresivă asupra bandelor de stradă, ultraviolente.
Curtea Supremă, formată din persoane numite de partidul său, l-a autorizat pe Bukele să candideze la 4 februarie, în ciuda interdicției constituționale de a avea două mandate consecutive. Deși guvernele străine au criticat suspendarea unor drepturi civile, nu se așteaptă ca Bukele să se confrunte cu o concurență serioasă.
Momente de răscruce
Mexicul este pe cale să își aleagă prima femeie președinte, pe 2 iunie: fie fostul primar al orașului Mexico City, Claudia Sheinbaum, o protejată a președintelui Andrés Manuel López Obrador, fie o fostă senatoare din opoziție, Xóchitl Gálvez. Câștigătoarea va guverna o țară dominată de o violență descurajantă, strâns legată de traficul de droguri, și cu o armată din ce în ce mai influentă.
Alegătorii din Indonezia, cea mai mare democrație din Asia de Sud-Est, aleg, pe 14 februarie, un succesor al președintelui Joko Widodo. Sondajele de opinie indică o cursă strânsă între ministrul Apărării, Prabowo Subianto, un naționalist de dreapta, și fostul guvernator din Java Centrală, Ganjar Pranowo, candidatul partidului de guvernământ.
Partenerul de cursă al lui Subianto este fiul liderului demisionar Widodo, ceea ce a dus la speculații privind o dinastie în devenire. Cu toate acestea, oricare ar fi câștigătorul, ar fi consemnată, foarte probabil, o continuare a politicii afectate de corupție, care a dominat Indonezia de la sfârșitul dictaturii Suharto, începând din 1998.
Alegerile parlamentare din Pakistan, din 8 februarie, se vor derula, de asemenea, cu participarea unor politicieni desemnați dinainte, sub supravegherea puternicei armate a țării. Fostul prim-ministru Imran Khan, o figură populară a opoziției, este încarcerat, iar oficialii electorali i-au blocat candidatura.
Rivalul său, triplul prim-ministru Nawaz Sharif, liderul Ligii Musulmane din Pakistan, a fost admis la vot, după ce condamnările sale pentru corupție au fost anulate. De asemenea, candidează și Partidul Popular din Pakistan, condus de fostul ministru de Externe Bulawal Bhutto Zardari.
Analiștii din regiune sunt de părere că, foarte probabil, alegerile vor produce un guvern șubred. Votul ar putea fi amânat, pe fondul prăbușirii relațiilor cu Afganistan, țara vecină, controlată de talibani, și al atacurilor devastatoare asupra forțelor de securitate pakistaneze.
Apogeu al populismului?
Populismul a câștigat teren în Europa, pe măsură ce continentul s-a confruntat cu instabilitate economică și migrația în masă din alte părți ale lumii. Alegerile din iunie pentru parlamentul celor 27 de state membre ale Uniunii Europene vor fi un semn pentru a vedea dacă partidele tradiționale vor reuși să învingă rivalii populiști, dintre care mulți sunt sceptici față de sprijinul militar pentru Ucraina.
Alegerile naționale de anul trecut au produs semnale mixte: Slovacia l-a ales pe premierul populist prorus Robert Fico, în timp ce electoratul din Polonia a înlocuit un guvern conservator cu o coaliție condusă de centristul Donald Tusk.
Experții firmei de consultanță politică „Eurasia Group” au prezis, recent, că următoarele alegeri pentru Parlamentul European nu vor produce o majoritate populistă, dar „centrul va pierde teren în comparație cu ultimul vot”, cel din 2019.
În Marea Britanie, fostă membră a UE, populismul și-a găsit expresia în referendumul pentru Brexit, din 2016, și în mandatul turbulent al fostului prim-ministru Boris Johnson.
Alegerile generale din Marea Britanie, din acest an, vor opune conservatorii aflați la guvernare și Partidul Laburist de centru-stânga, care are un avans solid în sondajele de opinie, în timp ce încearcă să recâștige puterea după 14 ani.
Provocări ale democrației și în Africa
Schimbările climatice, întreruperea aprovizionării cu cereale din cauza războiului din Ucraina și atenția tot mai mare din partea Chinei și a Rusiei se numără printre forțele care remodelează Africa, continentul cu cea mai rapidă creștere din lume.
Opt țări din Africa de Vest au avut lovituri de stat militare, începând din 2020, inclusiv Niger și Gabon, în 2023.
Senegalul este considerat un bastion de stabilitate în regiune. Anul acesta, odată cu retragerea președintelui Macky Sall, alegerile din 25 februarie din țara sa sunt considerate un indicator al orientării politice a țării.
Susținătorii liderului opoziției, Ousmane Sonko, acuză guvernul că încearcă să-l împiedice să candideze printr-o serie de cazuri juridice care au declanșat proteste violente. Alegerile prezidențiale ar putea „marca o revenire la normele din anii precedenți sau ar putea semnala o schimbare de durată către o politică mai volatilă”, consideră un analist de la „Eurasia Group”.
În Africa de Sud, alegerile legislative, care vor avea loc între lunile mai și august, au ca fundal politic o economie aflată în dificultate, pene de curent paralizante și o rată a șomajului de aproape 32%. În acest context, dezamăgirea electoratului va fi o provocare extrem de dificilă pentru Congresul Național African (ANC), forța dominantă a țării de mai multă vreme.
ANC a deținut președinția și majoritatea în parlament de la sfârșitul sistemului rasist de apartheid, în 1994, însă organizația venerată anterior de cea mai mare parte a populației a obținut mai puțin de jumătate din voturi la alegerile locale din 2021.
Dacă sprijinul său scade sub 50%, partidul va trebui să formeze o coaliție pentru a se asigura că legislatorii îl realeg pe președintele Cyril Ramaphosa.
Sudanul de Sud, cea mai tânără țară din lume, intenționează să organizeze primele sale alegeri, amânate în câteva rânduri, în luna decembrie. Scrutinul ar reprezenta o etapă-cheie, dar ar putea fi plin de pericole și vulnerabil la un eșec, în condițiile actuale.
Nicholas Haysom, care conduce misiunea ONU în această țară, a declarat, luna trecută, în fața Consiliului de Securitate, că detaliile privind înregistrarea electoratului, un plan de securitate și o modalitate de soluționare a disputelor se numără printre elementele ce lipsesc pentru a asigura alegeri libere care să fie „considerate credibile și acceptabile pentru cetățenii Sudanului de Sud”.
Mascarade electorale
Există puține îndoieli cu privire la cine va câștiga alegerile prezidențiale din Rusia, organizate în luna martie. Președintele Vladimir Putin se confruntă doar cu o opoziție simbolică în drumul său spre un al cincilea mandat. Principalii săi rivali sunt în închisoare, în exil sau morți, iar un lider politic care a cerut Moscovei să facă pace în Ucraina a fost descalificat din cursă.
O poveste similară se derulează în Belarus, o altă țară cu un regim autocratic, condusă de președintele Alexander Lukașenko. Pe 25 februarie, țara va organiza primele alegeri parlamentare de când Lukașenko, aliatul lui Putin, a zdrobit protestele față de contestata sa realegere, în anul 2020. Mii de opozanți se află acum în închisoare sau au fugit din țară.
Cu toate acestea, cu toate problemele sale, idealul democratic își păstrează atractivitatea pe scară largă, chiar și pentru liderii autoritari.
„Faptul că ei aleg să organizeze alegeri, arată că acești lideri consideră important să pretindă că au în spate un vot liber”, remarca recent Bronwen Maddox, director al think-tank-ului „Chatham House”, cu sediul la Londra.