Șeful Casei Albe a susținut în mod repetat că tarifele istorice impuse agresiv în ultimul an - folosite atât ca instrument de politică externă, cât și ca sursă de venituri bugetare - sunt plătite de străini.
Aceste afirmații au consolidat percepția că președintele american are o poziție de forță în negocieri și au încurajat guvernele străine să încheie acorduri comerciale cu Washingtonul.
Argumentele lui Trump au fost sprijinite, până acum, de reziliența economiei americane, care a înregistrat anul trecut o creștere relativ solidă și o inflație moderată, în timp ce economiile europene și alte economii avansate au stagnat.
Un studiu publicat la începutul săptămânii de Institutul Kiel pentru Economia Mondială, un prestigios think-tank german, dezvăluie însă că efectele reale ale tarifelor se vor resimți în timp, sub forma unor prețuri mai ridicate pentru consumatorii americani.
Concluziile studiului nu înseamnă că Europa iese câștigătoare din acest conflict comercial. Dimpotrivă, exporturile Germaniei către Statele Unite, care au crescut puternic în ultimii ani, s-au contractat semnificativ în ultimul an.
Analiza realizată de cercetătorii de la Kiel confirmă concluzii similare din rapoarte recente ale „Budget Lab” de la Universitatea Yale și ale economiștilor de la „Harvard Business School”, potrivit cărora doar o mică parte din costurile tarifelor este suportată de producătorii străini.
Pe baza analizei unor livrări comerciale în valoare de 4.000 de miliarde de dolari, realizate între ianuarie 2024 și noiembrie 2025, cercetătorii au constatat că exportatorii străini au absorbit doar aproximativ 4% din impactul majorărilor de tarife din ultimul an, prin reducerea prețurilor. Restul de 96% a fost suportat de consumatorii și importatorii americani.
Tarifele au avut și un efect semnificativ asupra volumelor comerciale. Confruntați cu taxe mai mari la intrarea pe piața americană, exportatorii indieni și-au menținut prețurile, dar au redus volumul livrărilor către Statele Unite cu 18%-24%, comparativ cu exportatorii din Uniunea Europeană, Canada și Australia, se arată în raport.
Efect de bumerang
În loc să funcționeze ca o taxă asupra producătorilor străini, tarifele s-au transformat, în realitate, într-o taxă de consum plătită de americani, concluzionează autorii studiului.
„Nu există așa ceva precum un transfer de bogăție din partea străinilor către Statele Unite sub forma tarifelor vamale”, susține Julian Hinz, profesor de economie la Universitatea Bielefeld din Germania și coautor al studiului.
Cele aproximativ 200 de miliarde de dolari în venituri suplimentare obținute anul trecut de SUA din tarife „au fost plătite aproape exclusiv de americani”, a precizat Hinz, avertizând că acest lucru va alimenta, în timp, inflația în Statele Unite.
Deocamdată, inflația americană rămâne la niveluri moderate, chiar dacă administrația Trump a majorat anul trecut tarifele în cel mai agresiv ritm din ultimele decenii.
Cercetările realizate de „Harvard Business School” arată că, la șase luni de la introducerea noilor tarife, doar aproximativ 20% din costuri s-au reflectat în prețuri mai mari pentru consumatori, restul fiind absorbit de importatorii și comercianții americani.
Impactul economic al politicii comerciale promovate de Donald Trump devine din nou un subiect central, în condițiile în care președintele SUA folosește amenințarea unor tarife mai ridicate împotriva Europei, ca pârghie pentru a forța anexarea Groenlandei.
Potrivit unui raport publicat luni de „Capital Economics”, tarifele anunțate ar putea reduce producția economică din zona euro, cuprinsă între 0,2% și 0,5%, dacă acestea vor fi aplicate.
De ce nu reduc producătorii străini prețurile pentru a-și păstra accesul la profitabila piață americană?
Cercetătorii germani indică mai multe explicații posibile: exportatorii și-ar fi găsit clienți în alte țări, ar putea miza pe o eventuală modificare a nivelului final al tarifelor sau preferă, temporar, să mențină prețurile actuale.
În unele cazuri, nivelul tarifelor - care ajunge la 50% sau chiar mai mult - face pur și simplu neprofitabilă continuarea vânzărilor, din cauza erodării marjelor.
În plus, importatorii americani au deseori relații comerciale de lungă durată cu furnizorii externi, relații care nu pot fi schimbate rapid.
Distribuția costurilor tarifelor americane s-ar putea modifica însă în timp. Pe măsură ce companiile din SUA identifică surse alternative de aprovizionare, exportatorii din străinătate ar putea ajunge să suporte o parte mai mare din povara tarifară, precizează Julian Hinz.
În concluzie, paradoxul central al strategiei lui Trump constă în faptul că tarifele menite să demonstreze forța economică a Statelor Unite riscă să devină o vulnerabilitate politică internă.
Dacă americanii încep să simtă tot mai acut scumpirile, pârghia tarifară folosită de Washington în negocieri geopolitice - inclusiv în disputa privind Groenlanda - s-ar putea transforma dintr-o armă de presiune într-un bumerang.